Pe urmele… Facebook-ului – În beția de culori



Să leșin, nu alta! Dintre toate năstrușniciile, aceasta, propusă lui Mihai Sarca, și sigur c-o vor mai testa și alții, popular vorbind, m-a dat cu cracii-n sus.
De la semnele astrale și influențele lor, pe undeva veridice, dar interpretate fantezist pentru diversitate jurnalistică ancorată în cotidian, mayașe, japoneze ori de aiurea, mult hulita țigănime, chiar de mine pusă mintal în cele mai chinuitoare ipostaze, exală științific potriveli zodiacale pentru tot poporul. Crede-n-aș că Mihai ar putea avea un astfel de profil, dar de amuzament, probabil, a dorit să se știe că na, într-o viziune brunetă i-ar veni mănușă rolul de ciorditor. Sau manglitor propun eu. Și-am mai găsit pe la el diverse încercări nereușite ale Facebook-ului de-a-și sugestiona user-ii că ba seamănă cu cine știe ce vedetă ori că-n altă viață au fost cine știe ce personalitate.
Divertisment. Căciulă de furat. Furată. Căci sub rochiile-sutană prinse-n carambolul Doru Ionescu – Mihai Sarca nu stătea nimic. Vreo blenoragie greu verificabilă, vorbe multe, scărpinări superstiționale, un personaj feminin ce într-un final, tot îi era consoartă protagonistului principal, în loc să-i ofere furculița-salvatoare de plastic, vedeți cât de neverosimil, i-ar fi putut acorda un prim ajutor, fiindcă mâinile partenerului erau ocupate, zonei erogene cu pricina i se putea gâdila orgoliul preț de câteva secunde, chiar în văzul lumii, tactil. Am observat că se poate și mai rău, cu titlu de noutate, dragoste la giratoriu. O temă pentru poeții noștri dragi: Iubirii să-i dăm ocol!
În schimb, articolul de legătură are un pasaj care face cât trei luni de știri, de-o savoare rar încondeiată, cum a manipulat el taragotul lui Fărcaș și l-a dat spre propunere de exemplificare Pomohaciului mi-a stărnit toată stima, Liviu Iancu și ,,Ce-ai vrea să-i faci, părinte…” primesc laudele mele sincere. Nu pentru tot conținutul stufos, lung și uneori prea ca-n romane, ci doar pentru sugestia de senzualitate între om, dacă poate fi numit așa unul care-a dat duhul sfânt pe flăcările iadului, și obiect, un fetiș pur neromânesc.
Nelocalnice sunt aproape toate informațiile Râmnicpress-ului. Mai de-al nostru, chiar de-i este obârșia buzoiană, l-am simțit pe Iulian Bunilă, prompt când o cer nevoile cititorului, fără să-și pregete eforturile jurnalistice pe șoseaua plină de surprize E 85, uneori mult mai preocupat de urbea noastră, nu-i așa, mică, insignifiantă, blazată până la a percepe aceeași taxă secundelor cotidiene. Între legumele din piața autodeclaratului ziar online cu numele cetății noastre și ceapa roșie din ,,Adevărul” lui Iulian, prefer pe cea din urmă, usturată sau nu, o poți aborda indiferent de zona de reședință, și, între incendiile din imobilele capitalei de județ și sirenele mașinilor noastre de intervenție rapidă, mă mulțumesc cu zgomotul atât de pregnant ce răzbate dincolo de geamul biroului de la Centrul Cultural…. Parcă sună mai bine-n urechi….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share