Spații culturale nr. 51 – Râmnic, mon amour!


Da, avem crater. Ne mândrim cu el, îi lăsăm pe toți șoferii de pe E85 să ne invidieze și să ne înjure, lăsăm televiziunile să vină la noi și să ne facă personaje la știrile cu nenorociri de la ora 5, chemăm experții să-și dea cu părerea, într-un cuvânt, ne agităm, fiindcă, în sfârșit, se întâmplă și la noi ceva ieșit din comun.
Porțiunea prăbușită chiar la marginea unei șosele cu pretenții în patrie, care, pe deasupra, ne leagă nu numai de capitală, ci și de o străveche cetate de scaun a Moldovei, a crescut, în imaginarul colectiv, de la doi, la trei și chiar la cinci-zece metri (au fost, desigur, și cârcotași care au mai tăiat din coada vulpii, dar cine i-a băgat în seamă?). Pentru ziariști, craterul e o dovadă a nepăsării autorităților, care de zeci de ani ascund vestigiile unei cetăți medievale, din comoditate și dezinteres. Pentru iubitorii de mistere, ar fi vorba de comori îngropate, de un oraș subteran, construit cu secole în urmă de strămoșii strămoșilor noștri, ca să-și păzească averile de năvălirea turcilor și a altor migratori prin istorie. Pentru indiferenți, însă, e doar o groapă, împrejmuită cu saci de nisip și gărduț color de atenționare, păzită, din când în când, de foștii șoimi ai patriei, la fel de vigilenți acum, ca și-n trecut.
Bolțile de cărămidă nemuritoare și tunelurile promit, categoric, taine ce merită a fi dezvăluite, fiindcă avem o istorie și trebuie să ne descurcăm cu ea, s-o punem cumva în valoare. N-a fost râmnicean să nu viseze la redresarea economică și turistică a zonei, plecând de la acest crater, înghițitor de mașini lăsate regulamentar în parcare, și ajungând până la comorile pe care surparea neașteptată le anunță. N-a fost locuitor care să nu-și dea cu părerea, să vină să vadă, cu ochii lui, ce și cum, n-a fost postac internaut care să nu fotografieze ori să filmeze zona și s-o încarce pe toate rețelele de socializare, fiindcă, într-adevăr, ne aflăm în fața unui eveniment care merită pelerinajul urban de primăvară.
Acest pelerinaj la crater a avut părți bune, părți rele și părți comice. Binele a venit de la declarațiile de presă ale arheologilor de meserie, care au propus cercetări amănunțite, bazate științific, care să repare greșelile făcute cândva la sistematizarea/ modernizarea orașului nostru. Răul a venit – și încă nu s-a terminat – de la adepții teoriilor conspiraționiste, sceptici din născare și capabili să descopere schelete de extratereștri prin galerii, sau dovezi trecute sub tăcere despre experimente menite să ne șteargă de pe harta țării/ a lumii, sau măcar secrete îngropate de fosta securitate, care folosea subteranele râmnicene pentru torturarea desidenților ori pentru alte fapte atroce. Partea comică vine de la convingerea celor obtuzi, exprimată sus și tare, că suntem niște obsedați de magie și dezvoltare turistică și economică, insensibili în fața adevăratelor probleme create de crater, și care ar consta în distrugerea mașinii bietului om, a bietului păgubit, numai el știe câtă sudoare și sânge a vărsat pentru mașinuța lui, opelul lui, fericirea lui, distrusă într-o groapă cauzată de nepăsarea tuturor edililor, de la origini și până în ziua de azi.
Fie că privim din perspectivă luminoasă, întunecată sau numai comică, un lucru e cert: avem crater cu valoare istorică, indiferent dacă datează de pe vremea lui Țepeș ori a lui Constantin Brâncoveanu, indiferent dacă l-au construit domnitorii sau doar niște negustori evrei, dacă ascunde comori sau numai posibilitatea ca toate blocurile de pe centru să se prăbușească într-o bună zi. Sunt sigură de un lucru: că peturile de apă minerală și sticlele cu lichior din sirop de vișine, găsite în tainițele tunelurilor care pleacă de la crater, nu sunt de pe vremea lui Burebista și nici măcar a lui Brâncoveanu, ca să nu mai vorbim de începutul de secol XX. Nu: sunt dovezi clare că pe acolo și-au bătut joc de istoria noastră sfântă proletari mai vechi și mai noi, insensibili la probleme de timp, valoare documentară și alte chestiuni patriotice.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share