Fărădelegea lui Călin – (D)job… bi, (d)job… ba


Pe tema aceasta, orice țigan este rege. Spre a nu vă chinui cu forfotelile cerebrale….
King-i au fost și fi-vor încă destui, mereu alții, dar îndelung fiecare la domnitoria oferită cu îngăduință din partea stăpânitoarei peste om, legea. Doar ca măsură de protecție și perpetuare a tot ce a încăput încă de la începuturi în arcele huzurului și privilegiului, deoarece nu există nimic din ce se vinde cetățenește drept bun de uz general, apostolia oricărui ins insignifiant, dar deștept, nu poate asigura poziția fermă de top, de-un sub… face, mai mult nu. Deja ultimele specificații date unor statute mă îndreptățesc să susțin fără ezitare că orice astfel de dualitate va trebui eliminată pe viitor, iar derogările abrogate în totalitate. Poate așa, genul acela de integritate clamată, trimisă la originile istorice, o bărbăție susținută sus și tare în numele unui mare popor, se va dovedi acoperită.
Și am stat pe gânduri. Și am încercat iarăși socoteli de timp. Când să te trezești, să te pregătești corporal pentru a întâmpina o nouă zi la costum și cravată, să urci scări multe, să te ridici treaptă cu treaptă lin în lift, să parcurgi holuri lungi, apoi să îmbraci rochia justiției…? Să ți se prepare cafeaua, să ți se aducă la cunoștință, să primești dosare, să le studiezi amănunțit, să prânzești, să îți faci siesta ca din nou să circuli pe traseul căilor licite. Să se însereze, să reiei parcursul înapoi spre casă, trafic, oboseală, duș, cină, somn. Unde-o încăpea partea finală a Art. 144…: ,,Funcția de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul juridic superior.”
Nemișcarea asta aduce cu sine ,,obezitate neuronală”. A! Sunt luminat! Tocmai pentru asta era 144, spre a nu se plictisi de ceea ce oferă Art. 145, adică independență și inamovibilitate vreo nouă anișori.
Sau m-am înșelat? Art. 146 pare să mă contrazică, enumerarea atribuțiilor în ,,l” puncte trimite neștiutorul în banca lui, ,,Muncă”, ar zice, ,,nu joacă!”, pornește la buton, câteva de construcție ultra nobilă și încă o jumătate de sută de calitatea a doua și o mai oprește… Băsescu. El găsise soluția de-ai pune să recunoască în genunchi că nu-i altul mai mare ca el. Paranteză inutilă. Verifică legile, nimic altceva la litera ,,a”, tratatele internaționale la ,,b” și regulamentele Camerelor la ,,c”. Doar dacă se trezesc cei amintiți din vreun somn adânc și simt cum le lunecă democrația de sub tălpi: Președinte, Șefi de Parlament, Guvern, Culte înaltă de Casație, Avocat al Poporului, o gașcă de 50 de deputați ori o formație ,,vocală” senatorială restrânsă, 25. Și tot așa.
Ultimul articol ce fixează direcții privitoare la hotărârile Curții, 147, ori este prea deștept pentru mine, ori folosește norme multiple: ,,(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.” Da’ nu-s! Căci 45 de zile de continuare nu au echivalență cu suspendarea în același răstimp.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share