Căruța cu virgule – Limba română străină


Am văzut şi auzit cu toţii anumite persoane pentru care limba română părea o limbă străină. Agramatismul şi ignoranţa i-au făcut pe unii din semenii noştri celebri, mai mult decât pe un academician. Ne-am amuzat de prostia lor dusă la rang de virtute. Aproape că ne-am obişnuit ca limba română să fie batjocorită de tot felul de indivizi.
Dar de aici şi până la studierea limbii române ca limbă străină în România, cred că e cale lungă. O cale lungă care a fost parcursă însă de etnicii maghiari. Mă rog… de reprezentanţii lor. Astfel ei au reuşit să impună în legea învăţământului studierea limbii române ca o limbă străină, iar istoria şi geografia României să se facă în limba maternă. Să presupunem că ne detaşăm total de acele reacţii naţionaliste exagerate în ceea ce priveşte acest fapt. Constatăm că etnicii maghiari pot fi chiar invidiaţi pentru modul în care îşi ating scopurile. Încet, cu răbdare şi cu discreţie, prin orice mijloace şi cu orice costuri. Din acest punct de vedere, consecvenţa lor poate fi demnă de o cauză mai bună. Aflaţi la guvernare în orice formulă, au profitat tot timpul de neatenţia sau dezbinarea noastră a majoritarilor pentru a-şi realiza dorinţele. Au început cu plăcuţele bilingve din localităţile cu locuitori majoritari maghiari, apoi cu arborarea steagurilor Ungariei pe sedii de instituţii, au continuat cu autonomia ţinutului secuiesc, iar acum cu studierea limbii române ca limbă străină. Strategic vorbind, şi-au ales un bun moment pentru asta. Pentru că, cel puţin acum, noi majoritarii suntem prea ocupaţi să ne războim între noi pe tema austerităţii, ca să mai fim atenţi şi la lucruri de asemenea subtilitate.
Profitând de slăbiciunea şi labilitatea politică a actualei guvernări, UDMR-ul a condiţionat susţinerea actualelor măsuri de austeritate de aprobarea acestor măsuri. Şi dacă aşa ceva nu se numeşte şantaj politic, înseamnă că limba română, chiar şi străină, nu are încă în dicţionar un cuvânt care să definească aşa ceva…
Există păreri care spun că toate aceste acţiuni de astăzi sunt un fel de răzbunare peste secole a maghiarilor pentru pierderea Ardealului ca parte a marelui imperiu austro-ungar şi a Ungariei Mari… Este foarte probabil ca acest punct de vedere al meu să fie considerat unul superficial, datorat necunoaşterii în profunzime a fenomenului şi a ceea ce implică el cu adevărat. Vor fi mulţi care vor spune că este o greşeală să ne gândim doar la astfel de teorii ale conspiraţiei şi să înfierbântăm inutil naţionalismul latent al românilor. Şi noi râvnim la reîntregirea României Mari, ceea ce ne face cumva asemănători în ,,cuget şi simţiri”… Nu neg aceste păreri. Se poate ca, văzut din exteriorul fostului imperiu austro-ungar, lucrurile să pară anormale. Desigur că fiecare minoritate are drepturile ei în această Românie tolerantă. Tocmai de aceea, cred că maghiarii nu ar trebui să se plângă de îngrădirea vreunui drept. În acest context, aş fi vrut să auzim părerea reprezentanţilor maghiarilor din România faţă de refuzul autorităţilor slovace de a acorda cetăţenia maghiară etnicilor maghiari din Slovacia… Dar cred că am fi cu toţii la fel de liniştiţi şi împăcaţi să ştim că şi minoritarii români din Ungaria au aceleaşi drepturi şi libertăţi. Pe cale de reciprocitate, şi ei ar trebui să ceară studierea limbii maghiare ca limbă străină în Ungaria. Nu ştiu dacă aşa ceva se întâmplă. Probabil că da, iar noi, regăţeni ignoranţi suntem orbiţi de un naţionalism exagerat. Unii au mers cu isteria până acolo, încât au considerat acest fapt o încălcare a Constituţiei. Respectiv, a articolului 1 din Constituţie, care spune că ,,România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Articolul 13 spune de asemenea că ,,În România, limba oficială este limba română”. Astfel, prin această măsură, România n-ar mai fi un stat naţional, ci unul multinaţional, creând condiţiile pentru o eventuală dezmembrare după modelul Iugoslaviei. Astfel de teorii pot părea de-a dreptul periculoase, panicarde şi fără fundament. Aşa e! Chiar sunt! Personal, nu am o problemă cu minorităţile din România. Din rândul lor s-au ridicat oameni de seamă care au făcut cinste României. De aceea, astfel de concesii făcute unui grup de minoritari pot crea discriminare chiar faţă de ceilalţi minoritari.
Atât timp cât astfel de măsuri nu depăşesc cadrul legal şi nu aduc atingere interesului naţional, putem fi de acord cu drepturile şi libertăţile fiecărei minorităţi. Dar cand astfel de măsuri sunt adoptate ,,pe sub masă”, pe ,,neveu” sau pe bază de şantaj politic, avem dreptul măcar să ne îndoim de buna credinţă a celor care le iniţiază. Rămâne ca ei să ne demonstreze contrariul. Chiar şi în limba română…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share