Căruța cu virgule – De ce iubesc R.S.?


Am auzit multe păreri despre oraşul nostru, Rîmnicu-Sărat. Când spui că locuieşti aici, unii strâmbă din nas: ,,Da’ la Buzău când te muţi?”. Alţii sunt ironici:,,Aha, deci stai la ţară! Sunt blocuri la Rîmnic?”
Eu cred că sunt răutăcioşi şi nu cunosc de fapt ce înseamnă acest oraş. Şi atunci haideţi să descoperim (sau să redescoperim) cu toţii propriul oraş. Astfel, venind cu trenul dinspre Buzău şi trecând podul peste râul cu acelaşi nume ca al oraşului, pe partea stângă se descoperă privirii casele ,,ecologice” din cartierul Costieni, precum şi urmele recente ale săpăturilor pentru ,,materialele de construcţie”, toate astea fiind străjuite, în fundal de ,,zgârâie-norii” cu 10 etaje din zonă, iar în plan apropiat de ,,vestigiile” rafinăriei ,,Venus”. Pe dreapta se înalţă, semeaţă până la soare, Groapa de Gunoi sau mai bine spus Muntele de Gunoi al oraşului, având alături Lacul de Mizerie, care se vor ascunse de o pădurice firavă de salcâmi, tot mai rărită de tăierile făcute de cei din vecinătate… Odată ajunşi în gară, observăm valoarea de monument a clădirii ce s-a construit odată cu prima cale ferată Buzău-Mărăşeşti. Şi se pare că autorităţile vor să o conserve ca monument istoric, pentru că altfel cum s-ar putea explica aspectul ei prăfuit şi oarecum boem, chiar învechit pe ici pe acolo şi anume prin punctele esenţiale. Ieşim repede din gară şi ne îndreptăm din instinct înainte pe bulevardul ce ni se deschide în faţă, trecând printre taximetriştii plictisiţi şi toropiţi de căldură care îşi aşteaptă clienţii aduşi de trenurile care mai opresc prin zonă. Bulevardul, străjuit de copaci umbroşi care au văzut şi vremuri mult mai bune, păstrează încă, pe alocuri, aerul boem al perioadei interbelice şi aproape că te aştepţi să auzi şi să vezi trăsurile hurducându-se pe caldarâm (care acum se numeşte –pretenţios-asfalt, deşi nu e nici o diferenţă)… Clădirea spitalului ne scoate din visare, amintindu-ne că suntem în timpuri moderne. O lăsăm în urmă şi vedem apoi o clădire istorică frumoasă, care în ciuda renovării recente îşi păstrează aerul maiestuos de altădată. Avem să aflăm oarecum dezamăgiţi că e Primăria. O placă memorială de pe un perete exterior ne aminteşte că aici a avut loc o revoltă a ţăranilor în 1907 şi ne putem închipui că această casă a aparţinut unui mare boier, moşier (sau ciocoi vechi) din cei mulţi trăitori odată pe-aici, iar acum e ,,locuită” de…. ,,boierii capitalişti”(ciocoii noi). Lângă Primărie se află o rămăşiţă dintr-o frumoasă pădure seculară, ce ţine acum loc de parc, sufocat şi strâns între străzile zgomotoase ale oraşului. Oricum, e bine cât încă mai există şi nu a fost revendicat de vreun… întreprinzător. Tot aici, vechiul se întâlneşte acum cu modernitatea, alături de parc şi primărie aflându-se sala de sport municipală, iar în viitor toate astea se vor întâlni cu credinţa, cu spiritualitatea, prin ridicarea unei catedrale în curtea devenită dintr-o dată prea mare a Liceului Agricol. Ieşind din parc, intrăm în lumea reală şi suntem întâmpinaţi de zgomotul oraşului şi de clădirea poliţiei cea străjuită de cei doi sfincşi (unii zic că e de doi lei…).Centrul oraşului… Un furnicar pestriţ de oameni şi taxiuri, fiţe şi impresii, pensionari şi şmecheri. Grăbiţi şi preocupaţi de grijile zilnice, oamenii par să nu bage de seamă că sub ochii lor trăieşte o viaţă nouă o clădire veche,Casa Domnească, ce datează din timpul lui Constantin Brâncoveanu şi care a fost restaurată şi transformată în muzeu. Poate doar taximetriştii să ştie ceva de asta. Tot aici, în zonă îi poţi întâlni pe ,,băieţii şmecheri” ai oraşului etalându-şi lanţurile de aur, ghiulurile, telefoanele, maşinile scumpe de provenienţă necunoscută şi burţile proeminente, semn al bunăstării, puşi pe combinaţii mai mult sau mai puţin la vedere. Ca reprezentanţi ai unor categorii sociale (unii), aceştia se lasă cu bună ştiinţă manevraţi în vremurile de restrişte ale campaniilor electorale culegând ,,roadele” doar în nume propriu, ignorându-i cu bună ştiinţă pe cei pe care ar trebui să-i reprezinte şi dând la pace cu cel ce oferă mai mult sau camuflându-şi ,,combinaţiile” in spatele unor ocupaţii aşa-zis decente. Dacă vii pe şosea, care, cu suişurile şi coborâşurile ei line te poate îndemna la visare, la intrarea în Oreavu eşti trezit de ,,flash”-urile camarazilor de trafic care, din spirit de solidaritate de breaslă te avertizează de prezenţa radarului. După ce ai trecut de respectivul ,,speedkiller”, ajungi să vezi şi partea modernă,actuală şi oarecum frumoasă a oraşului. Dar dacă nu eşti atent, te trezeşti ,,beyond city limits” şi mai mult ca sigur că nu vei observa monumentul ridicat în memoria lui Corneliu Coposu, cu referire la perioada in care emblema oraşului era vestita închisoare de aici. Locuind aici, nu poţi să nu constaţi o oarecare monotonie, o evoluţie liniară, previzibilă a urbei noastre. Ştim sigur că- vorba unui clasic încă viaţă – iarna nu-i ca vara, iar vara – nu-i aşa? – e sigur că vin,,italienii” cu banii agonisiţi pe un an de muncă, bani mulţi, ce vor creşte vânzările şi vor crea cozi imense la Penny pentru vreo două săptămâni, vor creşte numărul maşinilor de ,,fiţe”, unele închiriate pe perioada concediului în România doar pentru a da impresia de ,,băiat aranjat”. Ştim sigur că în oraşul nostru e unul ,,cuminte” politic pentru că liderii locali îşi cunosc lungul nasului şi nu-şi permit să aibă alte idei decât cele de la centru, lăudându-se că ,,la Rîmnic e linişte”. Ştim sigur că am avut, avem şi vom avea pentru mult timp de aici înainte un singur primar-persoană onorabilă, de altfel-care, obosit să tot câştige de 17 ani alegerile locale, tot aşteaptă să apară un înlocuitor sau un contracandidat care să-i mai creeze emoţii în campaniile electorale, să-i mai amintească gustul adrenalinei şi să-l înfrunte bărbăteşte… Îmi place viaţa asta fără surprize !
Îmi place promenada maşinilor de fiţe sâmbăta şi duminica pe traseul centru-Vlahuţă şi retur, îmi plac ,,confecţiile” de la parterul blocurilor, îmi place chiar şi mirosul de ,,frâne” ce se simte din când în când în aer, amintindu-ne că mai există industrie în oraş, deci nu e totul…vândut !
Nu-i aşa că avem un oraş minunat ? Să avem grijă de el şi să ne mândrim cu el !

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

1 răspuns

  1. Silvia spune:

    Trist, dar adevarat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share