Căruța cu virgule – Ora de franceză


-Bonjur mezelev!
-Bonjur camarad profeseor!
-,Chescă vuzave prepare pur ojurdui?”
Așa suna începutul fiecărei ore de franceză, în școală. Stăteam nemișcați în bancă și imploram partidul (că el era Dumnezeul nostru atunci!) să nu se deschidă catalogul pe pagina noastră… a oricăruia dintre noi. Eeei, dar partidul avea alte planuri (cincinale) cu noi, iar doamna Popa, profa de franceză din liceu, dădea paginile agonizant de încet, apoi se mai uita în clasă pe sub ochelari… sau peste, în funcție de starea dumneaei.
Și îmi venea rândul… Acuma, nu vreau să mă laud, da’ știam și io franceză până la oleacă mai sus de genunchiul broaștei, datorită/ din cauză că la orele de franceză din generală, ocupațiunea mea mintală era la alte prostii…Deci, doamna Nițu n-are nici o vină!
Carevasăzică, mă ridic în picioare ca și cum aș fi avut o halteră de nșpe kile pe umeri și dădeam foile precipitat, căutând să câștig timp până găseam lecția…
-Pur ojurdui nuzavon prepare la leson troa!
-Bien! Alonzi!
Ce alonzi, doamnă! Că io n-apucasem să copiez nici măcar în clasă tema de la vreo ,,franțuzoaică” de colegă! Ce să zici/ Cum s-o ,,traduci” pe profă, să nu se prindă că ești la parter… adică la pământ?
,,Bă, da’ ce insistent se uită asta peste ochelarii ăia, să mor io! Ce-o fi așteptând? filozofam io, cu transpirația șiroind pe șira spinării, încovoiată deja de greutatea pe care o țineam pe umeri, ca un Atlas… Bă, idiotule, îmi spuneam, de scris n-ai scris, da’ măcar nu te lăsa să vadă asta că te-a învins! Nu dezarma! Fii tare pe poziție, că poate se plictisește și pune pe altcineva sau se întâmplă vreun Congres al Partidului… Vedeți? De tânăr eram luptător așa… Nu dezarmam așa ușor! (if you know what I mean) Asta-i în cealaltă limbă franceză pe care o mai chinui din când în când…
,,-Donc? întreabă ea, întrerupându-mi discursul meu motivațional. Vuzave prepare chelcășoz pur ojurdui?
-Ui! zic io, cu disperare
-Jeo croa că non! zice ea, împăciuitoare
–Me uiii! aproape că țip io, încercând să găsesc cele câteva propoziții pe care apucasem să le scriu din zborul până la bancă…
-Șer ami!, zice ea, cu blândețe. Pur ojurdui, vuzave an catră! Pur votr amabilite detrî prezant!
Ceva-ceva înțelegeam io și m-am prins că nu-i de bine când a zis ,,catr”, că măcar să număr știam și io…
-Aseie vu!, zice ea, izbăvitoare.
Am aruncat haltera pe umerii colegei din fața mea, că prea era relaxată!
Afară era un soare molatec de după-amiază, iar prin geamurile deschise se auzeau acordurile formației de la Casa Armatei, care repeta pentru nunta ce avea să aibă loc..,
,,O pre de ma blondă / Il fe bo, fe bo, fe bo…/ O pre de ma blondă / Il fe bo dormi…”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share