Căruța cu virgule – Despre oameni și câini


Mă înspăimânt la gândul că, la un moment dat, copilul meu va trăi într-o societate de canibali! La modul cel mai sincer! Pentru că, pe zi ce trece, acest caracter capătă accente tot mai dure. Şi din nefericire, nu se întrevede o ameliorare. Nu mai avem valori, repere morale, nu mai ştim ce e corect, cinstit, etic. Şi totuşi, noi, ăştia, ,,adulţii” de la care am vrea să înveţe copiii noştri, să ne ia drept modele, ne comportăm sălbatic cu semenii noştri, cu cei de lângă noi, fie ei oameni, plante, animale… Suntem, cum ar zice o vorbă veche ,,câini de oameni”.
Numai că, în contextul actual, aceasta ar fi o jignire adusă câinilor, dacă ei ar putea să ne spună asta. Avem pretenţia de la ei, câinii, să fie prieteni credincioşi, să fie loiali, să ne respecte… Şi toate astea necondiţionat! Să nu aibă şi ei pretenţia ca şi noi să fim la fel faţă de ei. Că doar noi suntem ,,homo sapiens”, rasa supremă, aflată în vârful lanţului trofic, iar toţi ceilalţi ne datorează supunerea totală… Deşi au fost multe momente când animalele – câinii, în speţă – au demonstrat că au mai multe calităţi decât un om, asta nu mai contează, dacă ei trebuie sacrificaţi, eutanasiaţi, în interesul unora. Nu vreau să vorbesc aici de tragedia acelei familii care şi-a pierdut copilul din cauza unor câini. Este o dramă pe care nimeni n-are dreptul s-o judece în nici un fel. Ea trebuie să rămână strict a acelei familii nefericite, indiferent ce s-ar spune! Însă, din nefericire, cu bună ştiinţă se manipulează necazul acelei familii, se amestecă lucrurile doar pentru deturnarea atenţiei opiniei publice de la adevărata problemă. Eu cred că adevărata problemă aici este cea a ONG-urilor care se ocupă(sau ar fi trebuit să se ocupe!)de câinii comunitari. După ,,istorica” vizită la Bucureşti a madamei Bigitte Bardot, o apărătoare a drepturilor animalelor, aceste organizaţii au explodat, pur şi simplu, ca număr. Speculând ,,terenul virgin” care li se deschide în faţă, au sifonat cu lăcomie fonduri publice pentru aşa-zisa protecţie a câinilor comunitari. Cu ,,vier pfoten” sau mai puţine (lăbuţe), s-au îmbuibat cu astfel de fonduri. Iar acum cei care ţipă cel mai tare sunt tot ei, prin reprezentanţi bine implantaţi până în Parlamentul României! În spatele grijii pentru ,,bietele animale”, stau, de fapt interese imense, sume de bani la fel de mari şi multă, multă, foarte multă ipocrizie. Şi pentru că nu le putem cere părerea câinilor, noi, aroganta rasă dominantă, hotărâm în numele lor. Uităm însă că noi înşine ne comportăm între noi mai rău ca nişte câini. Pe de altă parte, toată agitaţia asta a împărţit ţara în două (dacă mai era nevoie!), în ,,animal lovers” şi ceilalţi, care se presupune că sunt ,,animal haters” . În cei care ,,din bucata lor de pâine, au hrănit un om şi-un câine” şi ceilalţi, care se presupune că ar vrea să-i vadă mănuşi sau alte accesorii din blană canină. Ceea ce nu e cinstit! Faţă de câini, zic! Pentru că nici cei care susţin că-i iubesc atât de mult n-au făcut nimic în sensul ăsta, nici cei care se presupune că-i urăsc nu s-au manifestat, ,,marcându-şi” într-un fel teritoriul…
Şi poate că nu e nepotrivit aici să fac o alăturare a acestui subiect cu altul care a creeat isterie zilele astea: acela al transplantului lui Arşinel. Atât timp cât acest actor a fost în deplinătatea puterilor sale, nimeni nu i-a contestat valoarea, caracterul, opera. Însă, odată cu boala sa, la primul semn de slăbiciune, au şi apărut unii care i-au sărit la jugulară precum câinii de luptă. L-au judecat chiar colegi de breaslă, mai tineri sau mai în vârstă. Şi aici nu mă puteţi contrazice când vă spun că Bendeac e un actor mult mai ,,mare” decât Arşinel! Personal, cred că, atât fizic cât şi ca dimensiune şi valoare a carierei sale, Bendeac e doar un chihuahua pe lângă un saint-bernard… Şi nu l-am auzit – în puiii mei! – pe ,,marele” Bendeac scheunând până acum la adresa lui Arşinel, contestându-l din orice punct de vedere… Nu discut de modul în care actorul a beneficiat de transplant, dacă a fost ,,pe pile” sau nu. Sau dacă e corect că el a fost ,,mai prioritar” decât alţii de pe o lungă listă de aşteptare. Nu vreau să comentez acest fapt… Spun doar că am văzut cum noi, oamenii, trăim acum după cea mai pură şi simplă lege a junglei. Atâta timp cât eşti în putere, poţi fi util societăţii, iar ea poate avea profit de pe urma ta, toţi se înghesuie să-ţi intre în voie, să te laude, să te aplaude. La primul semn de slăbiciune, cei ce ţi-au fost odată admiratori fanatici se transformă în cei mai aprigi prădători. Îţi sar în spate fără nici cea mai mică formă de regret, dându-ţi lovitura finală. În cel mai fericit caz, după ce şi-au înfipt colţii şi ghearele în viaţa ta, în munca de-o viaţă, aşteaptă cu cinism să te vadă la pământ ca să se poată bucura de decăderea ta. Hienele de presă, vulturii pleşuvi ,,analişti” amatori de cadavre mediatice şi javrele turbate îşi fac apariţia şi se luptă pe corpul ,,muribundului”. Se pare că e în firea noastră a românilor să ne mâncăm între noi, precum nişte câini turbaţi, să ne ucidem valorile autentice sau să le condamnăm la anonimat în timpul vieţii, pentru ca mai apoi să plângem cinic şi ipocrit la căpătâiul lor după ce mor. Personal, nu sunt un ,,iubitor” de animale sau vreun mare fan al actorului în cauză. În ce priveşte câinii cred că ne-am respectat reciproc ca specii conlocuitoare care împărţim acelaşi habitat în ecosistemul urban. În legătură cu domnul Arşinel n-aş putea să-mi dau cu părerea despre cariera dânsului, despre moralitatea sau competenţa sa în calitate de director de teatru. Pentru asta sunt critici de teatru, cunoscătorii fenomenului.
Toate aceste rânduri pot fi, la un moment dat, confuze şi dezlânate, atinse de subiectivitatea inevitabil omenească. Iar legătura dintre cele două subiecte poate fi şi ea forţată, pentru unii. Însă n-aş vrea ca, dacă Arşinel, din cauza stării sale de sănătate instabile şi a stresului datorat acestei stări de fapt, va înceta din viaţă (Doamne-fereşte!), să ajungem să dăm vina pe… maidanezi. Deşi… ar fi foarte convenabil, nu-i aşa ?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share