Pe urmele… Facebook-ului – Party Romline (2)


Cunoașteți vreun țigan deștept? Unul dintre ei mi-a fost dat să-l întâlnesc.
Unele chestiuni s-ar rezolva cu efort minim, tăierea din catastifurile cu vorbe de îndreptat strâmbele apucături ale câtorva privilegii ar fi soluția ideală. Bănuiesc că eliminarea sistemului sanitar de urgență ar reduce simțitor numărul de scandaluri cu tema ,,un țigan de salvat – un puhoi de neamuri, revanșard pe asistente, medici, brancardieri și șoferi de ambulanță’.” Privatizarea totală, respectarea cu strictețe a regulamentelor de ordine interioară în cadrul acestor inițiative particulare, că na, calci în casa omului, plata inclusivă a transportului de acasă la clinică ar soluționa pozitiv ,,nenorocirea” că un conațional de culoare stă să crape după vreun chiolhan de pomină sau alt exces manifestat cu emfază (de factură minoritară) față de ai lui sau alții (majoritari). Pun la socoteală și posibilitatea costurilor, societate capitalistă fiind până și bătaia trebuie să coste, astfel, vrei să administrezi o scatoalcă zdravănă – 50.000 de euro, două – una sută mii biștari de Bruxelles, ciomege, cuțite, săbii, pistoale – de la jumătate de milion în sus încasați de stat, împărțiți frățește cu angajatul lezat. Să tot vezi apoi îngrămădeală pe holurile unde circulă cei de se zbat îndoiți între nădejde și lipsă de speranță.
Ei, ,,romul” meu s-a autodeclarat cu glagorie în fața unui prieten, om cu stare și bunătate împărțită cât fălosul să nu crape de foame, să-și astâmpere oasele și carnea batogite de efort muncitoresc ocazional în curte, să nu bea mai mult de-o bere, două. Cât să n-o ia razna și să rămână cu starea de trezie mintală la nivelul catalogat. De altfel, vai de el și nația lui priponită de țărușul etnic, sortit să fie sclav neputinței și neștiinței. Pe lângă el, Ionică Minune ar trece drept profesor universitar, deși unele povești par neverosimile, sunt, scrie Râmnicpress, adevărate, mâna dreaptă de aur a bifat zecele examinatorilor la treapta a doua, după care brusc, intempestiv ca interpretările lui interminabile în ritm alert, a renunțat la beneficiile celor ce i se perindau prin cap, pare-se, într-o logică perfectă. N-o să credeți că nu Petrucianni și alți magici vrăjitori m-au mânat a-l aduce în discuție, ci titlul, cu nimic tendențios, poate cu un strop de pompoșenie, dar viIbilă doar în spectrul culorii de piele al confraților, unde se mărturisește dragostea popoarelor franțuzești și japoneze pentru măiestria sa. Gândurile mele au evadat, unde și altădată se aciuaseră, exact în credința că după o astfel de pritocire s-ar limpezi apele sanguine ale neamului nostru: ,,Și dacă iubesc ei țiganii, de ce nu-i iau cu totul? Să-i înfieze, să-i educe, să-i venereze până-n slava slavelor.”
Prorooc de-aș fi fost, cu siguranță nu puteam anticipa pentru toată tevatura soluției unui stat preacurat și nicio pereche mai potrivită ,,slavei”, un părinte, Nicolae Tănase a rezolvat oarecum programul zilelor onomastice, a spulberat mitul ,,Marți – trei ceasuri rele” pentru pruncii nedoriți și confirmă că ziua de mijloc a săptămânii este a tineretului și a dat în mintea copiilor. Deștept, nu? Controlând demografia, poate elimina astfel timpii pierduți din producție, Marți oricum este după luni, iar Joi, zilele propuse de preot spre ,,creație”, fug toate alea-n creier la weekend. Redesenează astfel harta facerii. Cu dispensă ar putea muta perioada odihnă-fecundare între acestea, să începem săptămâna de lucru cu Vineri și s-o finalizăm Marți. Poate așa, plictisiți de atâta așteptare, conaționalii noștri cu origini indo-mongole să dea ocol mai rar….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share