Spații culturale nr. 48 – Bacovia, contemporanul nostru (ecouri la un Festival băcăuan)


De ce este Bacovia contemporanul nostru? Contemporaneitatea presupune coincidența unui spațiu, a unui timp, dar și un stil de viață comun sau măcar o perspectivă axiologică asemănătoare. Spunem despre câte un scriitor (indiferent dacă numele lui este Eminescu, Barbu, Blaga… și înșiruirea de nume celebre ar putea continua) că este contemporan cu noi,
înțelegând prin aceasta, în primul rând, mirarea că, deși s-a dus la cele veșnice, autorul respectiv este actual, ceea ce ne-a rămas scris de la el ne emoționează și ne interesează chiar dacă vremurile s-au schimbat și avem alte gusturi, altă educație, alte preocupări.
Pe Bacovia îl simțim contemporan, deci aproape, fiindcă nu pare câtuși de puțin desuet. Textele lui poetice au o simplitate remarcabilă, acea simplitate care-și cucerește cititorul indiferent de gradul de cultură pe care-l are. Desigur, simplitatea aceasta este înșelătoare, așa cum se întâmplă, de exemplu, și în cazul altor poeți mari. Important rămâne faptul că Bacovia este citit cu interes în continuare, că cititorii lui (de toate vârstele și recrutați din toate mediile sociale) sunt capabili să-i decodifice, fie și parțial, mesajul, și să intre în rezonanță cu cele citite. Ca să dăm un singur exemplu, celebrele versuri „Adio, pică frunza/ Și-i galbenă ca tine” sunt, mă scuzați, și pe înțelesul amatorilor de manele, dar și pe gustul esteților care, mai ales în zilele noastre, ar trebui să-și ia în serios rolul de inductori de opinie/ formatori ai gustului public. Acolo unde, în simplitatea receptării, dată de o cultură precară, cititorul ocazional simte doar tristețea fără margini din versurile citate și mesajul de despărțire, alții reușesc să treacă de suprafață și să descopere, în adânc, alte sensuri. Cromatica bacoviană, zgârcită ca frecvență,
nicidecum ca profunzime, vine nu de dincolo de lucruri, dintr-o inspirație de moment a poetului, ci din interior, beneficiind de o simbolistică aparte și totuși relativ ușor de descifrat. Chiar și numai în cele două versuri citate (nu-i cazul să lărgim discuția la nivelul întregii lirici bacoviene), conotația de boală și moarte, la care trimite epitetul „galbenă”, nu este cu neputință de decodificat, ca și apropierea de natură, deși avem de-a face cu o falsă apropiere; frunzele își degradează verdele în galben, semn de apropiere a descompunerii, a iernii reci, a plumbului din zile și din cer. Nu este vorba de acel galben strălucitor, expansiv, cald, ci de paloare, de boală, de suferință și deznădejde. Și frunzele, și iubita sunt condamnate să experimenteze pierderea vitalității, îmbătrânirea inevitabilă, apropiere a de moarte.
Criticul Theodor Codreanu vorbea despre un paradox: Bacovia este actual în primul rând pentru că este inactual. În plin postmodernism, curent care pune preț mai mult pe divertisment (este opinia cărturarului din Huși), alienarea, sentimentul tragic al destrămării, simplitatea aparentă a versurilor bacoviene ar trebui să pară de neacceptat. Și totuși…
Ne simțim contemporani cu Bacovia nu numai pentru că îl înțelegem, nu numai pentru că spune mult în cuvinte puține, nu numai pentru că-i admirăm, și nu formal, concizia exprimării, economia de mijloace stilistice. Suntem departe de versurile lungi, încărcate cu figuri de stil, a căror sintaxă pare, uneori, un test chiar și pentru cei cu o îndelungată experiență a lecturii.
Bacovia nu-i Arghezi, desigur (ca să dau un exemplu), nu transformă în metaforă tot ce atinge și, cu toate acestea, intrigă, emoționează și atrage în egală măsură, chiar și când un ciclu de poeme scris de el este echivalent, ca număr de semne, cu un singur poem al nu contează cărui alt mare scriitor. Nu pentru toate acestea ne este contemporan, ci pentru gravitatea crizei pe care o experimentează. Boala lui ne macină și pe noi sufletește, ne trezim, adeseori, goliți de sens ca ființe, fără rezolvări ontologice, fără motivații existențiale. La așa ceva nu există remedii: doar un râs dement, în hi, în ha…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share