Fărădelegea lui Călin – Roți unea pe centură (Loțiunea de frizură)


Așa este perfect! Socoteala ne arată că mai mult de patru puneri împotrivă nu se cade, cu o excepție: în situația când parlamentarii se leapădă de o parte dintre obligațiile legislative. O greșeală majoră….
Bambilici. Etichetă potrivită. Gândesc la mințile juriștilor ce și-au încrucișat degetele, și-au mușcat limba și au pasat ghinionul de la un număr la altul sperând să nu-i pască vreodată. Art. 113 nu putea conține altceva, picatul în dizgrație, vai mama lui grindean, dușmanul oricărui grup de administratori ai averii de stat este descris în patru alineate, fixând câți potrivnici pot depune plângere de neconcordanță cu politicile agreate, în ce perioadă se citesc argumentele împotrivirii și se dezbat și, în fine, ce se întâmplă după apocalipsa cenzurii moționale. Pasa, firească, are loc la Al. 4: ,,Dacă moțiunea de cenzură a fost respinsă, deputații și senatorii care au semnat-o nu mai pot iniția, în aceeași sesiune, o nouă moțiune de cenzură, cu excepția cazului în care Guvernul își angajează răspunderea potrivit articolului 114.”
Fotbal autohton. Dă-mi mingea! O iau doar ca să scap cât mai repede de ea. La Art. 114 avem excepția, mai precis a cincea posibilitate de a da mat pachetului de miniștri, chiar și pentru o biată opinie avizată în numele…: ,,(1) Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în sedință comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege; Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declarației de politică sau a proiectului de lege, a fost votată în condițiiile articolului 113.” Avem pe aici nu numai evenimente ,,sportive”, Al. 3 și 4 sunt ceea ce s-ar putea intitula show de televiziune, acolo unde lucrurile nu sunt ceea ce par în realitate: o iluzie. Să trecem puțin prin cele din urmă. Răspundere – proprie, inițiativă – la fel, cerere pentru accept – în forma pe care o prezintă. Ce să caute imixtiuni dacă cei ce consideră că nu-s bune ale asumării n-au avut șanse de izbândă? De asemenea Președintele: ,, (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declarației de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Președintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în ședinta comună a celor două Camere.” Exemplu numai bun pentru trecutele dispute ce au făcut din imaginea țării o fotografie nu prea demnă de o presupusă poziție mondială elitistă. Tocmai fiindcă a hotărât cineva existența posibilei contre, șicanei, probabilului în sfera exactului.
Constituția le face, ea să le tragă! Vorbire pe de-a-ndoaselea. Ce sunt aceste ordonanțe, declarații de aflare în treabă sau acte responsabile emise prin transfer de putere? Și nu trebuie explicate aceste procese înainte de-a le pune în cârca guvernării? După? Art. 115, în opt alineate, m-a buimăcit ca și în alte rânduri, abia acum detaliază aspecte legate de câteva dintre motivele pentru care Guvernul își poate pierde capul dimpreună cu picioarele: abilitare pentru ordonanțe de urgență, dar nu întrutotul, termene și bariere. Lectură înțeleaptă!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share