Căruța cu virgule – Jurnal de vacanță


Dom’le, a venit şi vacanţa asta, bat-o vina! Au scăpat şi copiii ăştia de stresul de la bac, iar până la examenele de la facultate se îmbulzesc spre mare către răcoare şi distracţie. Noi, ăştia mai maturi ne bucurăm parcă mai tare ca ei de perioada concediului, aşa că în aer pluteşte un aer lejer de vacanţă.
Litoralul pare un pământ al făgăduinţei pentru locuitorii din restul ţării. Suntem ademeniţi cu oferte care mai de care mai atractive, încât ai putea avea impresia că te poţi relaxa chiar gratis la malul mării. Aşa că, din acest motiv sau nu, cu banii adunaţi cu trudă într-un an de muncă, orice român îşi ia familia, căţelul şi purcelul şi dă năvală pe litoral. Plin de entuziasm şi cu nările fremătând de mirosul libertăţii şi al brizei mării, îţi biciuieşti caii-putere spre acest El Dorado de sezon. Ce mai contează că nu ai o destinaţie anume? Te descurci tu, ca orice român! Le faci semne de victorie celor care se întorc plictisiţi cu viteza melcului mergând bară la bară, la podul de la Cernavodă. În faţa ta drumul se aşterne liber şi te simţi şmecher că nu stai la coada aia de n-şpe kilometri. Când ajungi aproape de Constanţa, deja se simte briza mării şi ţi se pare că nu mai ajungi odată. Consiliu de familie! Mergi la fiţe în Mamaia, sau la ,,iefteneaua” în sud, la Vama Veche, 2 Mai? Ca un cap de familie responsabil ce eşti, alegi, bineînţeles, ,,iefteneaua”! Nevasta sare cu gura: ,,Ce, degeaba am muncit un an întreg, să merg la două stele în Saturn sau Mangalia? Mergem la Mamaia! Că doar odată pe an venim!“ Copilu’ are şi el dreptul la vot: ,,Tati, eu vreau la Neptun că e supermişto. Acolo e viaţa adevărată că vin toate vedetele şi poate ne întâlnim şi cu Băsescu să facem o poză cu el!” Degeaba încerci să explici că vă puteţi distra frumos şi în alte părţi unde e mai ieftin! Proteste! Argumente! Nervi! Copilu’ plânge, nevasta comentează! Te enervezi şi nu mai eşti atent la drum, aşa că e cât pe-aci să loveşti un câine! Tragi pe dreapta şi te calmezi. Ai ajuns la răscruce de drumuri şi dorinţe: la stânga e mirajul Mamaia, la dreapta e viaţa adevărată pentru copil iar mai încolo e liniştea pe care o cauţi. În ultima clipă iei hotărârea decisivă pentru liniştea ta în concediu: virezi la dreapta. Bombăneli de la nevastă, strigăte de victorie ale copilului, în timp ce tu zâmbeşti misterios cu subânţeles… Un timp ai parte de linişte. Nevasta stă pe gânduri şi-ţi aruncă priviri încruntate pline de înţelesuri, în timp ce copilu’ priveşte pe geam satisfăcut de hotărârea pe care ai luat-o. Ce mai, eşti eroul lui! Tu ai în continuare acel zâmbet pe faţă… Ajungi în Eforie-Nord… Nu opreşti. Eforie-Sud… Nu opreşti. Simţi privirile întrebătoare ale familiei. Costineşti. Nu! Tot înainte! Copilu’ se extaziază, nevasta se îngrijorează.
Olimp… .Neptun… Jupiter… Venus… Saturn… Mangalia. Spui victorios: ,,Am ajuns!” Nu auzi decât nişte mormăieli înfundate de ambele părţi. Eşti fericit că ai hotărât ca un adevărat bărbat, cap de familie! Pe marginea drumului, particularii flutură interesaţi mănunchiuri de chei şi cartoane cu ,,Cazare”.
– Cât?
– 120!
– Scump!
– Nu găsiţi mai ieftin şi condiţii ca la mine!
– Sănătate!
După 2-3 ,,sonde” şi presat de vocalizele familiei, te îndrepţi către hoteluri. După ce vezi mai multe stele galbene pe pereţii diferitelor hoteluri şi stele verzi în faţa ochilor din cauza preţurilor, faci supremul compromis pentru liniştea ta şi a familiei. După îndelungi deliberări, alegi un hotel de 3 stele.
Debarci cu arme şi bagaje în holul hotelului şi ai primele surprize. Dacă afară era alb, frumos şi modern, înăuntru e belea! Recepţionerul se uită cu sictir la tine şi ,,protejaţii” tăi, măsurându-vă din cap până-n picioare. V-a pus deja şi eticheta: au venit ţăranii pe litoral! Îi arunci o privire ,,demnă” şi plăteşti aruncându-i şmechereşte banii pe lemnul recepţiei. Primeşti în schimb o cheie obosită şi un rânjet larg mestecat între dinţi, o dată cu ,,ciunga”. Mormăi ceva despre originile lui materne şi abia mai apuci să-l auzi strigându-ţi din mers că ai şi aer condiţionat în banii ăştia. Ca şi cum ţi-ar fi făcut o favoare! Bineînţeles că liftul nu funcţionează . Tocmai s-a stricat! Ce mai contează! Urci bucuros pe scări cu toate bagajele până la etajul 4 din 6. Camera e acceptabilă dar, bineînţeles e cu balconul pe partea opusă plajei. Disperat dai drumul la aerul condiţionat. Ai vrea să faci asta, dar constaţi că e doar de decor! Dar cine să mai bage de seamă amănuntele astea? Ai ajuns la mare şi asta e tot ce contează!
După un timp de privit în tăcere pe geam, ştergându-şi discret o lacrimă inexistentă, (teatru ieftin!) nevasta se declară de acord cu alegerea ta şi cu motivele pe baza cărora ai luat această hotărâre. Dar mulţumirea ei va fi şi mai mare-zice ea – cu o condiţie! Ochii-ţi sclipesc sălbatic gândindu-te care va fi ,,condiţia” ei… Dar nu ! Gândurile ei nu coincid cu ale tale!… Vezi asta în privirea ei mult prea seducătoare şi ştii că dacă se uită aşa, nu vrea decât un singur lucru: o ,,partidă” prelungită şi extenuantă (doar pentru tine) de cumpărături… Copilu’ află de la recepţie că în zonă sunt ceva vedete din show-biz şi e fericit! Aşa că o zbugheşte către plajă după ce-şi însuşeşte o oarecare sumă de bani din portofel. Orgoliul tău de bărbat e liniştit şi mândru că ,,supuşii” îţi aduc ,,osanale” precum unui zeu… Rămâi singurel cu soţia, tragi perdelele, începi să speri, să speri… până nu-ţi mai încapi în piele de atâta speranţă. Dar ,,speranţa” ta moare instantaneu (nu ultima!) când ea te anunţă că e obosită şi că nu are chef de astfel de prostii. Dar are un chef nebun de un ,,maraton” prin magazine, care sigur o va înveseli şi înviora miraculos. Şi uite-aşa, intri în rutina zilnică specifică doar concediului: plaja de dimineaţă, prânzul, plaja de după-amiază, plimbarea prin staţiune, terasă, parcuri de distracţie pentru ăsta micu’ şi aceste nelipsite, nesfârşite şi inevitabile şedinţe de shopping pentru nevastă. Şi tu cu ce te alegi? În mod sigur te alegi cu reflexul pavlovian în care, de câte ori întâlneşti privirea plină de înţelesuri a consoartei, duci mâna la locul în care se zbate ,,inima” tot mai slăbită a familiei, cardul… Te mai poţi alege cu o bere-două seara la terasă, plictisit şi obosit după o zi plină, sau cu nişte priviri lungi şi pe furiş după frumuseţile feminine aproape dezbrăcate ale plajelor. E atât de puţin, dar cât de intens trăieşti clipa! Admiri sâni de toate formele: obraznici, fremătând de viaţă sau obosiţi şi plictisiţi de rutina vieţii. Funduri apetisante bronzate sau albe ca spuma mării… Dar toate astea nu sunt pentru tine. ,,Cenzura” e cu ochii pe tine:,,Vasiiiile!! Ochii înainte! Numai înainte, Vasile!… Resemnat, îţi vine să-ţi bagi capul în nisip şi adormi. Visezi că eşti naufragiat pe o insulă exotică, înconjurat de un trib de femei numai una şi una… Una îţi aduce fructe, alta îţi face aer cu o frunză de palmier, alta îţi face masaj. Daaa! Ce mai masaj!… Frumoooos! O, yeah!… Dar nu e masaj, e nevasta care te înghionteşte: ,,Vasile! Hai mă, scoal’, că tre’ să plecăm! Se deschide treişoptu’ ăla!”… Şi atunci îi dai dreptate ăluia care a spus:,,Căsnicia omoară fantezia”. Până şi pentru visele proprii îţi trebuie aprobare… Ştii că urmează o nouă şedinţă de shopping, în care priveşti cu groază cum scad sumele de pe card, precum cotele apelor Dunării la Isaccea… Ştii deja că urmează noi ţipete ale copilului că vrea aia… şi aia… şi acolo şi dincolo… Dar nu contează! Te feliciţi încă o dată că ai reuşit să-ţi duci familia în concediu la mare, zâmbeşti protector şi plin de mulţumire spunând într-una: ,,Da, iubito!.. Ai dreptate”! Îhm!… Da, sigur!”. La întoarcerea acasă, nevasta îşi va impresiona vecinele şi prietenele cu bronzul ei, copilul se va lăuda la prieteni cu ce-a făcut şi ce-a văzut… Toată lumea va fi mulţumită până la urmă, chiar dacă din contul tău de card n-a mai rămas nimic şi s-a ales praful şi pulberea de agoniseala de peste an…
La întoarcerea acasă, intri şi tu în rândul celor care merg în coloană bară la bară, bătuţi de soare şi plictisiţi. Concediul s-a terminat şi trebuie să intri deja în rutina casnică, cu gândul la grijile zilnice, la datoriile casei care nu s-au achitat singure în lipsa ta, la şeful care de-abia te aşteaptă să-ţi dea mai mult de muncă fiindcă – deh! – eşti odihnit şi cu forţe proaspete! E frumos în concediu, nu-i aşa?…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share