Căruța cu virgule – Etica și progresul


N-am văzut expoziţia de corpuri umane de la Antipa. Înţeleg că a iscat o mare controversă în legătură cu faptul că încalcă normele eticii, pentru că acele corpuri (cadavre) aparţin unor oameni, chinezi în speţă, care au fost ucişi din diverse motive.
Şi totuşi, lumea se înghesuie să le admire. Să fie vorba de o curiozitate morbidă, de apetenţa pentru macabru a omului, în general, şi a românului în special? Unii s-au prevalat de valoarea educaţională a acestor exponate, aşa că şcoli întregi au organizat excursii de ,,documentare” la faţa locului. Copiii au luat ca atare demersul profesorilor şi părinţilor lor şi cu mintea deschisă către nou, au înţeles scopul pur didactic al acestei expoziţii,de studiere a anatomiei umane pe ,,viu” şi mai puţin noneticul din spatele cadavrelor, despre care nimeni nu le-a suflat o vorbă. Căci nu-i aşa? E păcat să le bagi în cap copiilor lucrurile urâte, abjecte şi macabre pe care le fac adulţii, iar acele corpuri se află în faţa lor din cauza unor crime! Mai ales că din aceste lucruri, fie ele şi urâte la început, acceptate mai apoi, s-au născut progresul, educaţia, etc. Prin împingerea la extrem a limitelor cunoaşterii umane, a limitelor principiilor eticii şi umanităţii, prin ascunderea mijloacelor şi preamărirea scopurilor false. Pentru ,,binele” umanităţii şi pentru progresul ei s-au comis crime înfiorătoare, s-au dus războaie ,,sfinte” atroce, s-au inventat maşinării de ucis teribile. Însă, toate astea ne-au fost prezentate ca ,,necesare”, ca sacrificii pe altarul dezvoltării umanităţii, pentru progresul civilizaţiei. Şi nu pot să nu mă gândesc, de exemplu, la atrocităţile comise de nazişti în lagărele de concentrare! Experienţele inimaginabile ale lui Josef Mengele, de exemplu, în lagărele de la Birkenau-Auschwitz, Dachau, Treblinka, etc. Sau experimentele ştiinţifice ale lui Wernher von Braun în domeniul armamentului, a maşinăriilor de ucis, în speţă a rachetelor ucigaşe V2, la Peenemunde. Deşi nimeni nu va recunoaşte vreodată, experienţele inumane şi lipsite de orice urmă de compasiune pentru semenii lor ale celor doi, au dus ulterior la progrese extraordinare în dezvoltarea tehnologiei şi zborului rachetelor sau medicina modernă. Pentru că von Braun şi Mengele şi-au notat cu o meticulozitate de psihopat toate rezultatele experimentelor lor, iar ,,învingătorii” s-au folosit de ele. Astfel că, pudibonda omenire a aflat cu surprindere de la von Braun ce inovaţii ucigaşe deţineau naziştii, ce efect devastator poate avea o bombă asupra unui oraş. De la Mengele a aflat cum şi cât poate rezista un om unor chinuri îngrozitoare timp îndelungat, cum, din încrucişarea forţată a gemenilor se pot naşte, până la urmă gemeni, cât rezistă la durere o femeie însărcinată căreia i se leagă picioarele unul de altul înainte de naştere, câţi oameni se pot gaza simultan sau ce se întâmplă în timpul ,,procesului tehnologic” de incinerare a corpului uman. Omenirea s-a oripilat la auzul acestor atrocităţi, a înfierat cu vehemenţă crimele naziste, iar învingătorii i-au dat faimosul proces de la Nurenberg, făcut pentru a calma ,,opinia publică” şi a o distrage de la adevăratele scopuri urmărite. Crimele au fost astfel condamnate, însă efectele lor, considerate ,,clasificate” şi folosite cu ipocrizie mai departe. Pentru că, până la urmă, rezultatele acelor experimente şi crime abominabile, au fost folosite pentru ,,progresul” omenirii şi pentru descoperirea de noi orizonturi pentru dezvoltarea civilizaţiei. Omenirea trebuia să uite că rachetele lui von Braun au ucis peste 7000 de oameni în Marea Britanie şi mulţi alţii în timpul testelor sau că Mengele a ucis milioane de alţi oameni pentru plăcerea lui sadică de a face experimente. Vizionarii vor spune că toate astea au fost necesare pentru progresul omenirii, că acesta implică sacrificii, fie ele şi omeneşti, victimele lor fiind ,,pierderi colaterale”, neînsemnate în marele proces de dezvoltare a civilizaţiei…
Aşa că, de ce s-ar mai oripila omenirea în faţa unor cadavre umane folosite pentru studiul anatomiei umane? Oare nu contribuie şi ele, în oribilitatea lor, la progresul generaţiilor viitoare? Oare nu este lumea în care trăim bazată pe acest ciclu fatidic al (auto)distrugerii pentru renaştere? Iar noi, conştienţi sau nu, suntem în continuare subiecţii experimentelor la scara planetară, ucişi, torturaţi fizic şi psihic, agresaţi, vaccinaţi, manipulaţi, exterminaţi, exploataţi, disecaţi, inoculaţi, intoxicaţi, disperaţi… Şi totul în numele progresului…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share