Căruța cu virgule – Dileme


Motto:
,,Trăim ca şi cum n-am muri niciodată şi murim ca şi cum n-am fi trăit…”(O.Paler – Interviu cu D-zeu)

Trăim vremuri tulburi în care suntem agresaţi din toate părţile cu informaţii. Subtile sau directe, acestea atacă subconştientul uman, exploatând slăbiciunile acestuia prin mesajele lor subliminale. ,,Homo sapiens” e acum din ce în ce mai mult sclavul şabloanelor şi standardizării care ,,uşurează” aparent viaţa, dar în realitate anihilează imaginaţia, gândirea, dorinţa de cunoaştere, calităţi definitorii fiinţei umane.
Ajuns în vârful lanţului trofic, devenind ,,prădătorul suprem”, omul se autodistruge ca rasă, eliminându-l pe cel mai slab. Scara valorilor se inversează şi nu mai ştim ce e bine şi ce e rău. Ceea ce altădată numeam ,,normal”, ,,uman”, ,,frumos”, ,,etic”, ,,raţional”, capătă acum alte înţelesuri. Cine a hotărât ce e frumos şi ce nu? Ce este moral şi ce nu? De ce trebuie să fim neapărat raţionali în loc să ne lăsăm conduşi de instinctele atavice pe care ni le reprimăm până la tortură? Instincte care ne sunt stimulate, excitate şi exploatate prin toate mijloacele. Spiritual vorbind, eterna luptă dintre bine şi rău, între îngerul şi demonul din fiecare dintre noi, este mai acerbă ca niciodată. Răul e mult mai aproape de noi şi mai uşor de făcut şi – culmea – e ceva obişnuit şi ,,la modă”. A fi hoţ, criminal, violator, tâlhar, e un mod de viaţă pe care televiziunile îl caută pentru punctele de rating, transformându-i pe aceştia în eroii zilelor noastre. Privim cu repulsie aceste ,,specii” umane şi pe toţi care comit astfel de fapte ieşite din limitele normalului, însă adânc în subconştientul fiecăruia, ,,animalul” din noi urlă şi se zbate, vrând să scape din lanţurile tot mai slăbite ale conştiinţei şi raţiunii, vrând să încerce acele senzaţii tari, interzise oamenilor normali. De altfel, e din ce în ce mai greu să fii ,,normal” într-o lume în care se propagă pe toate căile ideea că acest lucru e doar pentru ,,fraieri”, iar normal e să înşeli, să fii egoist, să nu-ţi pese de aproapele tău, să-l calci în picioare, chiar să ucizi dacă astfel îţi va merge ţie bine. Viaţa e un circ în care un clovn râzând sarcastic ne îmbie: ,,Lume, lume! Nu credeţi că a avea o viaţă liniştită, cu tot ce presupune ea, e din ce în ce mai plictisitor? Viaţa adevărată are adrenalină la maxim, domnilor! Poftiţi de încercaţi! Uitaţi de reguli, norme, bun simţ şi decenţă! Lăsaţi toate inhibiţiile deoparte şi intraţi în lumea tuturor posibilităţilor, unde există libertatea absolută a minţii, dar mai ales a instinctelor! Aici nu există plasă de siguranţă! Lume, lume, poftiţi de încercaţi!” Şi atunci, cine sunt cei fericiţi? Oamenii normali, raţionali, străduindu-se să trăiască în armonie, după principii morale, sau cei pentru care raţiunea e doar un accesoriu inutil, ei trăind după instinctele primare?
A fi sau a nu fi uman ? A avea sau nu conştiinţă şi raţiune? Ne îndreptăm către o lume sălbatică dominată de legea junglei, în care cel mai tare rezistă? Ne vom sfâşia între noi pentru viaţă?
Acestea sunt întrebările… Dar cine ne poate răspunde la ele?…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share