Căruța cu virgule – Credință și sinceritate


Ne trăim viaţa în deşertăciune şi ignoranţă, cu disperare şi egoism. Puţine sunt reperele spirituale care ne mai ţin în legătură cu Dumnezeu. Şi puţini mai suntem cei care înţelegem şi trăim adevăratele semnificaţii ale acestora.
Suntem în Săptămâna Mare şi se presupune că sufletele noastre ar trebui să fie mai luminoase, curăţate de orice nimcnicie lumească. Se presupune că măcar o dată în an, de Sfintele Paşti să putem fi aşa cum de fapt ar trebui să trăim mereu. Mai buni, mai luminoşi la chip şi sufletşi mai aproape de Dumnezeu. Se presupune… Însă puţini suntem cei care putem să ne ridicăm cu adevărat deasupra celor lumeşti, fie doar şi pentru puţin timp. Adevărata împlinire spirituală aparţine doar celor puţini hărăziţi de El cu această supremă înţelegere a vieţii. Noi, ceilalţi nu vom putea ajunge niciodată să înţelegem sensurile reale ale credinţei. De aceea, am o mare preţuire pentru cei care cred şi trăiesc cu adevărat în spiritul şi după canoanele religioase. Pentru că e mare lucru pentru mintea şi trupul omenesc să se detaşeze de cele lumeşti şi să trăiască în lumea plină de înţelesuri adânci a credinţei. Sigur că, în astfel de momente, cu toţii ne închipuim că suntem măcar un pic mai aproape de Dumnezeu. Mersul la biserică în această perioadă, ne creează acea stare de împăcare măcar cu noi înşine. Avem astfel un ,,alibi” în relaţia noastră cu El. Am fost acolo în casa lui, am fost văzuţi de ceilalţi din jurul nostru făcând cruci mari şi bătând mătănii. Deci, avem tot dreptul să fim iertaţi de păcatele de peste an. Adică de când am fost ultima oară în biserică… Nu sunt un ateu. Ştiu doar că trebuie să-mi lămuresc confuzia din forul meu interior în legătură cu asta şi că mai am de lucrat la relaţia mea cu El. Şi ar trebui să încep cu simpla mea prezenţă în biserică. Mă încred însă în puterea Sa de a mă ierta pe mine, păcătosul, că nesocotesc regulile de bază ale unui bun creştin. Am încredere că în marea sa bunătate, Dumnezeu-dacă există cu adevărat-mă va judeca, la fel ca pe mulţi alţii ca mine, pentru ceea ce fac şi pentru ceea ce gândesc. Am încredere că eu şi alţii ca mine, chiar dacă nu suntem conştienţi de prezenţa divină în viaţa noastră, undeva în subconştientul nostru, ea există şi ne călăuzeşte paşii în viaţă. Şi dacă vom înţelege cu toţii măcar acest lucru mărunt, înseamnă că nu suntem pierduţi! Nu-i mai puţin adevărat că vremurile în care trăim nu mai lasă loc de acea meditaţie asupra propriei fiinţe. La fel cum şi puterea exemplului unora dintre slujitorii Domnului ne fac să fim derutaţi şi confuzi când vine vorba de apropierea de credinţă. De aceea, cred că tot ceea ce ne trebuie în această relaţie cu El este sinceritatea. Să fim sinceri cu noi înşine când spunem că suntem credincioşi. Să recunoaştem că mulţi dintre noi confundă faptul de a fi credincios cu rutina mersului la biserică în fiecare duminică şi sărbătoare religioasă. Şi atât. Câţi dintre noi pot spune că înţeleg cu adevărat învăţăturile bisericeşti? Tu, cel care citeşti acum aceste rânduri, crezi că poţi face asta? Poţi fi sincer cu tine când spui că eşti credincios? Cine poate spune că respectă întocmai învăţăturile trăind în spiritul lor? Câţi dintre noi pot spune că dacă primesc o palmă, vor întoarce şi celălalt obraz? Sau pot ierta creştineşte pe cel care a greşit faţă de el? Ştim cu toţii că aşa ceva e aproape imposibil. Iar cele 10 porunci ale lui Moise, sunt de fapt un ,,îndrumar al micului păcătos”. Pentru că, orice lege e făcută pentru a fi încălcată, nu-i aşa?
Ştiu că tot ceea ce am scris aici va supăra pe mulţi dintre cei ce vor citi aceste rânduri. Nu mi-am propus să neg învăţăturile religioase, chiar dacă aceasta ar putea fi interpretată drept o obrăznicie. Consider însă că adevărata împlinire spirituală în această perioadă, ar fi să fim sinceri cu noi înşine. Şi dacă acea entitate supranaturală numită Dumnezeu există în fiecare din noi, nu cred că acesta are nevoie de manifestări explicite ale credinţei în El. Cel mai important lucru ar fi să nu ne mai minţim. Să ne acceptăm condiţia de eterni păcătoşi şi de eterni rătăcitori în căutarea unei iertări iluzorii…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share