Căruța cu virgule – Chestiunea țigănească


Țigani. Este denumirea unui grup etnic originar din India medievală, majoritatea acestuia găsindu-se în Europa, cele mai importante grupuri trăind în Europa Centrală, de Sud-Est, de Sud-Vest și în Turcia. Importante comunități de ţigani trăiesc de asemenea și în America sau în alte colțuri ale lumii, bunăoară şi în România.
Având în vedere cele de mai sus, ar trebui ca ţiganii să se simtă bine în pielea lor, mândri de originea lor. De aceea, nu înţeleg de ce, zilele trecute, reprezentanţii unor ONG-uri care promovează drepturile romilor ameninţau că vor reclama puterea de la Bucureşti preşedintelui Obama. Nu ştiu ce să zic! O fi Obama primul preşedinte negru, da’ nu ştiu dacă o avea timp şi pentru asta. Cred că are ,,cestiuni’’ mult mai arzătoare la ordinea zilei: cele două Corei, Iranul, Irakul, Afganistanul încä, etc. Mi-aduc aminte că la un moment dat, înainte de a fi ,,romi’’ şi chiar şi după aceea, exista un curent de opinie de genul ,,mândru că sunt ţigan’’. Ce s-o fi întâmplat cu mândria aia, pentru că între timp a apărut o mare supărare din cauza renunţării la termenul de rom. Personal, chiar nu înţeleg de ce! Dacă sunt mândri că sunt ţigani şi ţin la originile lor, atunci ar fi trebuit să se revolte atunci când au fost numiţi romi. Deşi România a încercat să împace ,,capra” românilor cu ,,varza” ţiganilor în privinţa discriminării, se vede de la o poştă că atmosfera asta de armonie e creată artificial. Realitatea e alta în ceea ce priveşte relaţiile dintre români şi ţigani, iar cele două lumi sunt total opuse. Fiecare dintre ele au regulile lor, bazate pe tradiţii, concepţii de viaţă şi legi nescrise diferite. Ţiganii trăiesc intens clipa şi viaţa aşa cum sunt ele, bucurându-se de ceea ce le oferă acestea. Oportunişti şi abili speculatori ai defectelor sistemelor de aici sau de oriunde din altă ţară, profită la maxim de acest lucru, exploatându-le în interesul personal. Invidiaţi dar şi dispreţuiţi pentru stilul neconformist şi libertin de viaţă, ţiganii sunt şi vor fi în continuare o etnie aparte în peisajul ţării noastre…
Nu vreau ca acest simplu comentariu să fie interpretat ca părtinitor, jignitor sau discriminator faţă de etnia minoritară a ţiganilor sau cea majoritară a românilor. ,,Uscături” avem şi noi şi ei. Spun doar că, în ciuda tuturor eforturilor care se fac în ultimii ani, atât la nivel propagandistic cât şi la nivel de programe de integrare socială a ţiganilor, acest lucru nu va fi realizat într-un viitor prea apropiat. Şi trebuie să acceptăm asta. O simplă schimbare de denumire nu poate ascunde adevărata origine. Dacă a fi numit ţigan li se pare a fi un termen peiorativ, de ruşine, atunci ar trebui să facă ei ceva pentru a-l schimba într-unul onorabil. Nici n-ar fi atât de greu pentru că din rândurile acestei etnii s-au ridicat unele valori care le fac cinste lor şi României şi care sunt apreciaţi pentru ceea ce au făcut, indiferent de originile lor. Apoi, Mădălin Voicu, care a fost eternul reprezentant al ţiganilor în Parlamentul României. Acesta nu s-a sfiit niciodată să spună că e ţigan, susţinând ca titulatura de rom este total nepotrivită. Nu stim dacă dl. Voicu ar mai fi gândit la fel în cazul în care nu era parlamentar. Însă de-acolo de sus lucrurile se văd altfel…
Acum nu ştiu dacă această problemă îi preocupă într-atât pe ţiganii de rând, încât să aibă o problemă de conştiinţă. De exemplu, nu ştiu dacă ţiganii din Costieni sau Flămânda nu mai pot dormi de grija asta… Daţi-mi voie să cred că ei preferă să rămână ţigani şi să se ocupe în continuare de ,,treburile’’ lor. Aşa că marea problemă aici nu este să schimbi numele acestei etnii ci să schimbi omul (ţigan, rom sau român). E vorba de educaţie, respect, civilizaţie şi de dorinţa şi obligaţia lui de a respecta legile şi societatea în care trăieşte, la fel ca toti ceilalţi. Şi dacă ei se plâng de discriminare sau rasism în ţara noastră, ar trebui să-şi aducă aminte că aceeaşi ţară le-a permis (sau le-a tolerat) să fie liberi şi nu robi, să aibă rege şi împărat, să-şi păstreze tradiţiile, inclusiv căsătoriile foarte timpurii ale copiilor lor sau să-şi recupereze,,cocoşeii’’de aur… Iar prin analogie, ar trebui ca nici românilor să nu le placă faptul că sunt confundaţi pe nedrept cu romii, doar pentru că ,,rom’’ seamănă cu ,,România’’…
Fie că vrem sau nu, trăim totuşi în lumi total opuse care nu se vor putea intersecta şi trăi în acea armonie mult visată. Şi apoi, această ,,integrare socială” ar putea însemna dispariţia din punct de vedere etnic al unei lumi cu un farmec aparte şi care pune o pată de… culoare în peisajul social românesc şi nu numai. De aceea, respectivii trebuie să ştie că sunt ţigani şi nu romi. Să-şi asume asta şi să se obişnuiască cu această titulatură şi să nu o privească doar în sens peiorativ. Şi să spună cu mândrie: ,,Da, sunt ţigan! Şi nu sunt nici parlamentar, nici măcar solist de muzică uşoară. Sunt om!’

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share