Pe urmele… Facebook-ului – Tăureanu


S-ar spune că nu citește nimeni, cum la fel de bine, și fără a greși, să se declare secolul trei cu cei mai mulți deschizători de carte. Virtuale, fâșii de text, lozinci, prostii sunt mai multe vorbe pentru depunerile în cortexuri ca odinioară, puțini se puteau lăuda cu aceste treceri peste rânduri, banale, cretine sau bolnave în conținut, dar cine vrea să parcurgă filozofiile veacurilor trecute pot, fiindcă logica se prinde greu, afirma exact același lucru: demență, paranoia, haotism. Există varianta echivalării lecturii unui cocalar sau a unei pițipoance cu a unui profesoraș de țară la 1920, poate chiar mai târzior, nu calitativ, ci cantitativ. De parc-ar conta. Uitați-vă la mândrii noștri intelectuali, părți dintre ei, mânați orbește spre căi de încredere instantanee, alteori definitive, punând parcă într-o cutie pentru deșeuri toată învățatura, înlocuind-o cu aceleași scurte și lumești….
Explicați-mi cum altfel se pot judeca personajele de o parte și de alta a alegerilor, când se coboară comportamental până la a deveni huligani din băietani cu carte, cel puțin așa se laudă a fi politicienii, când dau șmecherește cu pumnul și cred în statutul de învățat la fel de bine cum lași naibii ,,domnia” pentru un cap în care se rotesc doar două, trei expresii. Și câte prelegeri și sesiuni științifice, colocvii, războaie cu beligeranți asidui pentru dreptate și adevăr, toate tocmite nopților de pomină unde scenele împărțeau momeli electorale, colți asmuțiți ca-n vremurile revoltelor sociale, teste poligrafice reportericești, anchete inginerești pentru particulele tubului cinescop, grupuri finite de vorbe împachetate în zahăr glasat și pelin….
Fără golaniadă mineriada ar fi fost un pui de hei-rup în galeriile în care nici șobolanii nu se încumetă ades, fără recalcitranți nici opoziția licită a tăierii de clonț n-ar fi o revoluție liniștitoare, fără episoadele fanților, degajate în eterul văzurilor publice, boilor nu li s-ar pune jugul cătușelor la mâini necuviincioase. Dar obiceiuri sunt cu nemiluita, cu titlu de împrumut sau inițiativă scornită de-o spălare publică, fie și baie purificatoare, mai marii caută soluții noi la bâlciuri vechi. La o primă privire neștiințifică am ,,dezvoltat” ideea contrapunerii la desele împotriviri în conflictul concedierilor, una rea și una bună, la a doua că-i meloman din fire și iubește ultimul lăutar al plaiurilor buzoiene, și-aici Râmnicul a fost mereu o soră vitregă, la a treia că aruncă banii pe ferestrele primăriei, însă a patra m-a luminat precum soarele ce-l cânt…: Drăgaica-i afacere curată. Marci banu’ ca să intri, scoți paralele ca să-ți poți expune marfa și mașinuțele zburătoare.
Ceea ce este fantastic de bine, odraslele buzoiene sunt scoase pe seară din letargie și trecute pe statul de plată (învățai forma corectă a hârtiei de dai cu subsemnatul tabelar), creativi sau doar mimi de potpuriuri gargarisesc atmosfera fumurie cu nesaț și răspundere artistică. Ce-a fost și ce-a rămas, ce este și ce va mai fi doar dăscălușii vor mai putea predicționa carierele muzicale în special, cu toate că nici ei nu sunt siguri de ceea ce le iese pedagogic, funcționează un soi de beție, de la un cântec la altul, elev și profesor sunt prinși de amețelile vedetismului. Dar Toma sunt eu, biblic ori ba, suspicionez oamenii de lipsuri, de aceea cred că se vând gogoși la tarabele drăgăicilor de șpalt ziaristic când Opinia ne prezintă succesul răsunător al hiturilor ,,Cum am luat 10 astă vară la Bac” și ,,Doresc să excelez pe plan profesional și îmi doresc să fac ceva pentru țara mea pentru că sunt patriotă.” Gratuități, răspunsuri de copil abia ieșit din găoacea maternală a învățământului, dedat la fantome ce bântuie teritoriile balcanice: naționalismele actuale, de fațadă.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share