Pe urmele… Facebook-ului – Poiana cu sticleți



Am dat frâu liber calului troian în ograda promisiunilor. După lecția deschisă de la curtea lui Paris nu-i mai arde de rumeguș și jar în sobă, i s-a făcut dor de iapa stearpă a lui Don Quijote, s-a dus să-și înmoaie coama în cerneluri….
Mă, jurat! Cataclismul să se fi iscat în materia literelor toate, spațiile siderale să se fi topit în pânzele albe, ielele toate să fi dat banchet despuiate de vrăji, full-contact cu divinitatea să fi nimerit în ringurile nemuririi și tot nu trebuia să cad pradă ispititoarei…. ,,O fi asta mai frumoasă, mai cu cerul albastru, stelele mai scăpărătoare și luna cu fundu-n sus, s-o fi oprit pământu-n loc și cuvintele levitează după legea lui Nichita măcar!” Gânduri necurate, antile mici pentr-un genunchi de iască, dracul transexual! Năvalnicul armăsar a cabrat în primul minut, a nechezat de șapte ori, s-a dat peste cap o dată și a devenit salam expirat. Grădinile semirapidei priviri stau într-o rână și-i promit pruncului de rimă cruce și altar din zahăr la sac și ulei vărsat, iertarea bobului de orez, obolul spicului de grâu sfărâmat între dinții pietrelor de zboară și funcția de prim-vice-președinte peste pănușile viselor de moarte.
Lângă majoritarii apocalipselor servite plagiant sub cupola unui meșter al nemuririlor delirante, Cervantes, rezervistul anilor de rație, oșteanul ce și-a propus să câștige bătălia cu sistemul nervos al adunării râmnicene de ziua a șasea, dinainte de prânz, pare tehnologie de ultimă generație, realismul, versificare chioară, necrofilia virtuală, promisiunea olimpiană pentru amantlâcul cu poezia câștigă detașat competiția stihurilor puerile, acest ,,maestru” le oferă gratuit lecții de modernism afiliaților revistei internaționale….
Cărăuși de apă de-mbată deflorările în gând, imbatabili la răspunsurile examenelor penibile, inutil finanțate, uneori economia de piață a minților de pe urmă este falimentară, creierul pane, copt la tigvă, are termenul de garanție depășit. De cartea recordurilor sau doar inițiativă particulară de confecții matematice, etamina și muștele de-o bâzâie cu ac de harnică truditoare de Cugir sunt de-o seamă cu războaiele civile populare, îmbină nebunia cu tăcutul, spirala cu paranteza și virgula și scoate cosmogonia ca pe-o mămăligă caldă pe masă ca s-o taie cu ața țâncul, apoi s-o arunce lui Azor în fundul grădinii. Excese ale unor timpuri pierdute pe ulița principală a neștiinței. Fiindcă altfel, tanti Maria Toma ar fi știut că Eminescu se coase în suflet pentru abordarea aritmetică a cuvântului bine urzit, i-aș recomanda, văd în dânsa pasiune dumnezeiască, să se ferească pe drumul penelor de înger de tâlhari, Luceafărul umblă cu pistoale la brâu, cu voie de la sf. Petru, și pușcă orice impertinență de-a i se înnoda destinul cu fire roșii, vede sângeriu: cu boala delirului a trecut la ceruri.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share