Spații culturale nr. 44 – Reforme… curat reforme!…


Postrevoluționar – și, mai cu seamă, în preajma și-n miezul perioadelor electorale – clasa politică din patrie și-a manifestat, verbal, interesul pentru educație, dar și pentru sistemul de sănătate, interesul față de cultură, economie etc., deci față de bunăstarea materială și spirituală a votanților. S-au întocmit proiecte, planuri, programe, consumându-se zeci de tone de hârtie, s-au ținut simpozioane, conferințe, teleconferințe, adunări popular-electorale, talkshowuri și alte năzbâtii, s-au publicat sute și sute de declarații, interviuri și ce nu s-a mai făcut, că, de s-ar fi împlinit tot ceea ce ni s-a promis cu mâna pe inimă, i-am fi depășit, ca nivel de trai, cultură și educație, și pe japonezi, și pe finlandezi, și pe…
Că totul a fost un joc de-a cine știe să mintă mai frumos și să păcălească mulțimile e limpede pentru cei mai mulți dintre noi. Stă mărturie că am fost trași de fiecare dată pe sfoară starea actuală a națiunii, departe de a fi una ca-n basme, așa cum ni s-a tot promis, sau măcar una cât de cât normală, așa cum ar trebui să fie.
De exemplu, fiecare nou guvern, chiar și recent înscăunatul sobor de tehnocrați, a promis o reformă reală în educație. Poate că așa ar fi și normal, ne-o spun, din veșnicia lor senină, locuitorii vechii Atene: pentru o democrație timpurie (a noastră e numai fragedă și originală!) este nevoie de un popor luminat. Luminat, adică educat în școli, familie etc., cu un orizont larg, deci capabil să vadă și să prețuiască și altceva decât ceea ce este de mâncare ori de îmbrăcat. Căci nu se poate numi popor luminat cel care-și trece linia ontologică exclusiv prin stomac. Nu-i o noutate că, în definitiv, nu numai elita unei societăți are nevoie de educație, ci și masele largi. O brumă de cultură, instrucție și informație nu strică nimănui, dimpotrivă, asigură un echilibru între „etajele” societății, adică între elită, clasa de mijloc și marea mulțime a celor care nu aparțin celor două straturi mai sus numite.
De fiecare dată, însă, miniștrii de la educație și toate echipele lor de experți au pornit cu graba și s-au întâlnit cu zăbava. Unii miniștri – numiți numai pentru că trebuia să ocupe cineva fotoliul acela – aveau despre educație și despre profesori părerea zarzavagioaicelor din piață sau a celor care, din corigență-n corigență, au trecut cu chiu, cu vai, dintr-o clasă într-alta, fără să învețe absolut nimic; prin urmare, cu un dispreț nejustificat, au considerat că pot aplica ceea ce visau ei noaptea în materie de educație, adică ceva nebulos, dătător de mari dureri de cap – pentru cadrele didactice – și, mai ales, de dureri în cot pentru ceilalți.
Nu s-au mai construit școli – dimpotrivă, multe au fost comasate ori desființate; s-a asigurat transportul copiilor, în zonele văduvite de școli, prin firme recunoscătoare partidului aflat la ocârmuire și puse pe găinării (microbuzele pentru elevi sunt în continuare burdușite cu tot felul de călători, care ocupă locurile, ascultă nemuritoarele manele și-i înjură pe plătitorii minori de abonament, obligați să stea claie peste grămadă); s-au făcut reduceri de buget la tipărirea de manuale – mai corect ar fi să nu se mai tipărească nici un manual din cele „alternative”, pentru că tot ce există în momentul actual este de proastă calitate, stufos, inutil, o batjocură pe banii plătitorilor de taxe, adică ai (scuzați!) întregului popor; ideea cu tabletele care să înlocuiască Abecedarul este atât de ciudată (ca să ne exprimăm politicos), încât nici nu merită luată în discuție când pomenim de reformele din învățământ; și ar mai putea fi enumerate (dacă i-ar păsa cu adevărat cuiva) sute de exemple despre ceea ce înseamnă să n-ai habar de ceea ce trebuie făcut, dar să dai legi, ordine și dispoziții numai așa, ca să te afli în treabă și să crezi că-ți meriți salariul de ministru.
Vreme de aproape patru decenii am lucrat în învățământ; am prins toate nebuniile, toată isteria „instructiv-educativă”, din 1979 și până în zilele noastre și pot mărturisi, cu mâna pe inimă, că niciodată n-am avut impresia că se schimbă ceva în bine.
Acum aflu, cu stupoare, că se reformează iar sistemul educativ din România. Dacă prin „reformă” trebuie să înțelegem reducerea orelor de Limbă română, de istorie, geografie și biologie, precum și scoaterea limbii latine din programa pentru clasa a opta, înseamnă că ministrul în funcție vorbește altă limbă decât noi. Reforma trebuie să însemne altceva decât introducerea orelor de educație sexuală la clasele mici (doar o minte perversă își poate închipui că un minor din clasele primare trebuie musai să învețe la școală cum se folosește corect prezervativul, prin demonstrații cu o banană, într-un experiment curat educativ, coane Fănică, în timpul orelor de curs); reforma în educație trebuie să însemne altceva decât amputare și înlocuire, cam în felul barbar în care un picior bolnav era tăiat (nu tratat!) și înlocuit cu unul de lemn. Scoatem Limba română (oricum, cine mai citește și mai vorbește corect la noi?), scoatem istoria (noi suntem europeni, nu? – n-avem nevoie de identitate și memorie națională!), scoatem Limba latină (strămoșii?! Care strămoși?!) și băgăm tot felul de „educații”: sexuală, religioasă, economică, civică, europeană, tehnologică etc., recalificăm profesorii sau îi dăm afară și-aducem oameni noi, care știu doar de corectitudine politică și nu-și pierd vremea cu mărunțișuri cum ar fi limba, cultura, istoria națională etc. Nu există nici cel mai mic interes real pentru infrastructura din învățământ, dar se vorbește, grandilocvent, despre beneficiile implementării unor norme și idealuri europene. Se pare că suntem blestemați să ne luptăm la nesfârșit cu formele fără fond și, din când în când, osteniți de atâta „implementare”, să ne îmbătăm cu apă rece și să-l așteptăm pe viitorul nou ministru, care să mai taie și el ceva, ca să pună în loc o buturugă, un ciot, mă rog, ceva de lemn, că lemnul e la mare căutare.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share