Fărădelegea lui Călin – Proba adunării


Doar două vorbe contra.
Presupun că legile nu se întocmesc după o zi pe alta, forma lor trecând prin filtre multiple, ajungând chiar pe masa ,,dușmanilor” politici, specialiștii sunt de obicei și dintr-o tabără, și din alta, dacă nu uzează de modelul agentului dublu, tot se întreabă profesional cum este mai nimerit. Apoi factorii de decizie, capii partidelor, sunt conștienți că azi ești la putere, iar mâine doar un simplu membru de parlament, astfel încât o ,,vorbă bună” din partea adversarilor poate aduce beneficii. Contează, deci, mai puțin 45 sau cele 60 de zile pentru adoptare, deși reprezintă mult prea mult pentru o decizie favorabilă, fiindcă acesta este scopul evident, conceperea și verificarea textului sunt cu mult înainte făptuite și în parte cunoscute deputaților și senatorilor. Dar nu prima parte a Al. 2 din Art. 75 stă sub semnul întrebărilor, a doua parte deschide ușa ori trădărilor de electorat prin nepăsare, ori unor mârșavii interne, o cacialma: uite legea, nu-i legea! ,,În cazul depășirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.” Ping-pong-ul celorlalte aliniate zău, nici nu mai contează.
Tare aș vrea să pricep, și nu că nu, rolul fiecărui decident și ponderea în luarea hotărârilor finale. După observațiile mele de până acum, incluzând Art. 76, singura amprentă vizibilă rămâne a celor instalați în Casa Poporului, iar afirmația că plebea și normele obișnuite sunt de minimă importanță este în continuare valabilă, Al. 1 spune că legile organice se adoptă cu votul majorității membrilor Camerelor și Al. 2 reduce numărul la câți se află prezenți în sălile lor pentru legile ordinare.
De aceea nu pot să văd clar pentru ce este necesară semnătura Președintelui. Până la Art. 77 nu i-am prea văzut deciziile. Altă nelămurire se referă la termenul din Al. 1: ,,Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.” Să numărăm iară: între 45 și 60 de zile pentru decizia de adoptare de către Parlament, numeros de altfel, doar 20 pentru aparatul prezidențial pentru analiză și posibilitatea oferită de Al. 2: ,,Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.” Nu e puțin pentru doar vreo 20 de oameni?
Să mai spună cineva că-și amintește, eu n-am nicio fărâmă de cunoștință despre, și că știe despre existența a ceea ce se numește Consiliul Legislativ de la At. 79. Am sărit peste 78 fiindcă este scurt și se referă la publicarea în Monitorul Oficial a ceea ce încuviințează în ultimă instanță Președintele. Prezumam că undeva se zbate cineva de specialitate să spună ce-i bun și rău în viitoarele legi, dar fără să-mi închipui că o astfel de echipă are un nume: ,,1) Consiliul Legislativ este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și cordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share