Fărădelegea lui Călin – De legare


Am fost eu expeditiv cu definirea legilor organice, da’-i necesară o recurență pentru câteva litere de item precum apa la omul însetat.
Pare că nu se îmbină ceva-urile toate în Art. 73, fireasca înșiruire, pornisem de la ea, dar și câteva ,,lucrușoare” ce sar în ochi, niscai pete de altă culoare. Punerea la grămadă, mai ales într-una de anvergură, ar exonera fără doar și poate fundatorii, dar mă-ndoiesc că poate fi tratate astfel atât intenția, cât și rezultatul, fiecare frază capătă importanță și vizibilitate sporită când faci o trecere sumară peste oricare text. Și dacă adăugăm desele porniri ale aleșilor de a se grăbi să pună în aplicare ,,stăpâna” literelor de lege, tinzi să te supui aceleiași suspiciuni. Ar fi speriat probabil punctele f) și g) referitoare la ,,regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război”, respectiv ,,regimul stării de asediu și al stării de urgență”, însă n-ar indignat așa cum stau moț ,,a) sistemul electoral; organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente; b) organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice; c) statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora.” Mai acătării și de bun simț, vorbim de un act adresabil oamenilor, ar fi fost plasarea hulitului sistem, batjocura țâncilor ce-s scăpați din zgarda educatoarelor, în vârful topului cu legi organice: ,,n) organizarea generală a învățământului.” Stridența, viziunea mea, o reprezintă h) – ,,infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora.”, între atâtea lucruri demne de trecut la nobile deziderate statale se potrivește ca nuca-n perete. Precum și finalul: ,,t) celelalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice.”
Corectitudinea Art. 74 pare intangibilă, însă îmi este imposibil să cred în totalitate că doar unii au dreptul să…, pe când alții…. Încă o dată…. Inflamarea ,,opiniei publice” din debutul acestui an, 2017, a fost zadarnică și neconstituțională, conform Al. 1, vă propun să observați întâietatea factorilor decizionali, acel Grindeanu, azi istorie, putea cloci orice, oricând: ,,Inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor…” În continuare se vorbește despre posibilitatea dusă în extrema imposibilului ca variantă alternativă de a pune ,,prostimea” în ipostaza făuritorului de norme și cu gândul la anul apariției Constituției nu se poate trage altă concluzie, în 2003 vorbele împrăștiate în eterul rapid al rețelelor web aveau lacăt la gură, de asemenea și conexiunea dezvoltată în ultimii opt, nouă ani era un vis greu realizabil, să conexezi cifra bătută în cuie de aici, să ai procentul minimal impus din teritoriu și foarte precis să momești să zicem a șaptea parte dintr-un oraș ca Râmnicu Sărat la a marșa la un șir de cuvinte ce regularizează o anumită problemă din societate…: ,,… sau unui număr de cel puțin 100000 de cetățeni cu drept de vot. Cetățenii care își manifestă dreptul la inițiativă legislativă trebuie să provină din cel puțin un sfert din județele țării, iar în fiecare din aceste județe, respectiv municipiul București, trebuie să fie înregistrate cel puțin 5000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.” Discriminare se numește aiasta. Adică, un deputat, același ce fu ales, același ce nu i se poate impune mandatul imperativ, poate scoate din pălărie orice bălărie, chiar cu aviz CCR, iar un elector trebuie să umble din poartă în poartă pentru a-și convinge concetățenii de necesitatea unei legi, trebuincioasă unor disfuncții de care acesta se găsește în imediata apropiere. Opreliștile merg mai departe, Al. 4, după ce anteriorul disociase crearea de normative în unii și alții, acum îi aduce în același plan spunând ,,Deputații, senatorii și cetățenii care exercită dreptul la inițiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.” Este discutabil și Al. 3, pe de o parte Constituția permite Guvernului să emită ordonanțe de urgență, acte juridice cu putere de lege, pe de alta îi retează acest drept prin delegarea adoptării de către Parlament: ,,Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.” Al. 2…. Din conținutul acestuia reiese diferențierea clară, cine-s unii și ce nu pot fi ceilalți, nicio țară întreagă de inși nu poate decide când și ce cu banii, când și ce cu relația cu străinii, cine și când va primi milă: ,,Nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea.” Să mai fi rămas ceva de hotărât?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share