Fărădelegea lui Călin – Carne tocată


Am depășit raftul cu râmniceni, mi-am propus să trec direct la cap. Și nu mă învinuiesc.
Cărtărescu este un fel de rege, declarat, al românilor, ales sau nu de o masă largă de cititori spre a fi mai ,,Nobel” ca toți scriitorii lumii, un președinte nenumit al generațiilor, comparabil cu oricare aflat în fruntea țării, cu rol decorativ de portavoce….
Ni s-a indus că unul și altul, politicieni, fiindcă barca în care au urcat spre țărmurile propriilor propășiri este comună, pot răsturna în favoare-le situațiile încâlcite. Art. 89 dezminte puțin dintr-un astfel de zvon. Totodată aduce în discuție disfuncția încă neregularizată a existenței uneia dintre părțile importante ale statului: guvernarea. Neutră din punct de vedere electoral stă ghimpe în coasta prețiosului timp al deciziilor cruciale. Chiar dacă mai sunt și altele și nu depind de ea. Înainte de citate. Părerea mea despre această malaxare: nefirească. Ce-i al unuia trebuie specificat în dreptu-i. ,,Dizolvarea Parlamentului” trebuia atribuită capitolului despre deputați și senatori. Al. 1: ,,După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură.” Avem prin urmare nu o decizie unilaterală, încăpățânată a șefului statului, nu vrerea supremă a lui, ci un cumul de doleanțe și putințe ale parlamentului, strânse, contabilizate și analizate cu grijă, după care se trage linie și se face un anunț viabil a unui vot mai mare de 50%. Nu cum au tot lăsat ultimii doi președinți să se înțeleagă. Sfatul capetelor lucide are ca bază o numărâtoare furnizată de cetățeni. Care, după știința mea, ar avea nevoie de acel contract al mandatului imperativ: servești binele țării prin voința cetățeanului. De orice natură. Și dacă Al. 3 are stipularea că ultima jumătate de an din ,,viața” la Cotroceni iese din sfera Al. 1, ,,Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României și nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.”, începuturile celei de la Casa Poporului ar merita același tratament. Și-ar mai fi. De ce să consideri punct de reper mandatul prezidentului și nu al Camerelor? Așa cum cei patru și cinci ani se tot decalează pentru procesele electorale ale celor două șefii, pentru ce să vină cineva să reconfigureze, pentru o singură persoană, toate opțiunile populare? Numai de dragul unei luni de miere și lapte pentru partide când este previzibil că ăi de i-ai trimis acasă se vor întoarce după risipa bugetară nejustificată?
Legal așa stau lucrurile, în fapt ,,principele” ia de decor parlamentul datorită atuului de a se reprezenta pe sine. Art. 90 frizează normalitatea, ,,Președintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național.”, dar n-o statuează. Sunt câteva motive. Anume. El, împreună cu ei, așa aș fi scris și aș fi cerut, să propună referendumul, dar nu poporului, ci cetățenilor cu drept de vot. Nația toată are și prunci, și copii, și adolescenți, tineri, bătrâni, sănătoși și mai puțin zdraveni. Iar rezerva cea mai mare o am în privința interesului național. Vă explic de la Art. 92 încolo.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share