Fărădelegea lui Călin – Mai bine atunci


N-oi fi eu cel mai ordonat om din câți cunoașteți, da’ încă nu mă pot tocmi să accept această nebunie de aranjare….
O asemănare există și se găsește în limite normale, mandatele de ales presupun și-n State, și în România poziții confundabile împreună cu orice tip de acțiune ce ar însoți parlamentarul, pentru gargară și ridicat mâna primesc exact zero sancțiuni. În rest, așa pare, ,,Mihai Teleagă” are oarece putere de-a-ți sălta ,,constituția” pentru o revizie morală până-n fundul buzunarelor, ceva mai greu ca dincolo, peste ocean. În varii cazuri formal. Avem exemple destule. Principala problemă rămâne integritatea, clamată în destule legi, iar aici scăldată, ca la noi. Spunându-i oricărui făptaș de rele infractor, poți reveni pe căile unui stat de drept. Tăgada nu face niciun bine, ba, știți, mai mult, a readus întemnițați în băncile unde numai ,,fruncea” s-ar cădea a sta sau a pitit din calea judecății corecte muieri după fustele scaunelor de piele. Art. 72 are ca temă v-ați-ascunselea, imunitatea parlamentară, Al. 2 constituind o dovadă că filtrele anchetării și încarcerării pot fi adăugate la infinit în maniera nesimțului cras: ,,Deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionați, retinuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.” Unele probe sunt într-adevăr de nedistrus, dar unii chiar cred că odată cocoțați în vârful ierarhiei nu pot fi atinși de nimeni și nu se sinchisesc să dosească cele incriminatorii, totuși, până la acordul părților piere și ultima sămânță de furtișag, fie găinărie, fie subminare națională, cercetarea la sânge transformându-se într-un eșec previzibil. Și pentru a nu lungi în zadar ,,moartea lentă a democrației autentice”, citez Al. 3 folosindu-mă de-un preambul popular, ,,O mână spală pe alta.”: ,,În caz de infracțiune flagrantă, deputații sau senatorii pot fi reținuți și supuși percheziției. Ministrul Justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Camerei asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.” Am două probleme întemeiate de nedumerire, prima – ,,neîntârziat”, deopotrivă cu deîndată din alte reminiscențe legislative, a doua – în ce calitate poate cere Camera revocarea reținerii? Fiindcă una este să aprobi și să, veți vedea cum, și alta să judeci.
Aranjare – logică. Am avut pornirea firească de-a opina că mai bine acum decât niciodată să specifici ce tot puseră creatorii Constituției în coada alineatelor. M-am răzgândit. La-nceput vii cu definirea, nu ca la Art. 73, chiar și aici cu lipsuri, acelea de se adresează ultimului prost au fost omise de la explicitare: ,,(1) Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare. (2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției. (3) Prin lege organică se reglementează:…” Urmează de la ,,a”la ,,t” principalele domenii cărora li se adresează, dar fără pic de ce înseamnă lege ordinară. Probabil că restul….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share