Căruța cu virgule – Thinking outside the box


O să încep aceste rânduri cu un citat din Nicolae Steinhardt: ,,Dinlăuntrul unui sistem închis nu se pot face observații asupra mișcărilor absolute ale acelui sistem deoarece observatorul, aflându-se și el în interiorul acelui sistem, e prins, deci antrenat, în mișcarea absolută a acestuia. Așadar, nu poate ,,ieși” dintr-însul ca să-l observe ,,din afară” și să emită constatări obiective cu valoare ne-relativă.”
Cam așa stau lucrurile în acest sistem în care trăim cu toții! Este acel sistem închis, impus, cu reguli inoculate din copilărie, cu scopul clar (pentru unii) de a crea o uniformitate. O uniformitate, un șablonism de gândire, de acțiune, de simțire. Anihilarea sentimentelor specific umane, încadrarea lor într-un anumit tipar din care ești pedepsit dacă ieși, este astăzi preocuparea principală a așa-ziselor elite ale umanității. Cei care își permit să aibă alte idei decât cele ,,oficiale” sunt puși la zid, discreditați, arși pe rug… Bunăoară, în Evul Mediu, Giordano Bruno, a fost condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepțiile sale și pentru convingerea sa asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui devenind sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Sistemul de atunci s-a opus din răsputeri aflării adevărului despre lume și viață, tocmai pentru că se temea că oamenii vor începe să gândească și altfel decât li se spunea. Așa că, celui care a ,,ieșit din rând”, care s-a ridicat din țărâna ignoranței, i-au fost arse ,,ereziile”! Sistemul/sistemele n-au nevoie de ,,vizionari”, n-au nevoie de conștiințe superioare care să se manifeste ca atare, n-au nevoie de spirite libere… Pentru că, odată ce ești parte a acestui sistem, în interiorul lui, nu poți vedea greșelile, părțile lui slabe sau adevărul despre el. Adăugați la asta și permanenta îndobitocire a maselor prin această avalanșă de știri fabricate, create anume pentru a manipula conștiințe și veți avea tabloul aproape complet al vremurilor în care trăim. În ultima perioadă se constată o intensificare a acestei campanii mondiale de manipulare a minților, de anihilare a voințelor și de uniformizare a ființei umane.
Prin diverse mijloace, mai mult sau mai puțin subliminale, se sugerează, de exemplu, că a fi într-o permanență competiție cu cel de lângă tine, e un lucru normal, e motorul progresului. Și această competiție înseamnă să-l ucizi pe celălalt pentru că e ,,mai slab”, să n-ai milă, compasiune, iubire, să urci în vârful lanțului trofic ca suprem prădător al zilelor de azi… Se acreditează, de asemenea, ideea că, la fel ca la animale, legea junglei e valabilă și pentru oameni. Cel mai mare îl mănâncă pe cel mai slab, cei bolnavi sunt supuși selecției naturale și eliminați. Însă, nu de puține ori s-au văzut cazuri în care, cei slabi, care nu aveau nicio șansă în fața agresiunii altuia mai puternic, au reușit să supraviețuiască… În realitate, competiția ca factor de progres este doar o invenție, pentru că societatea, prin definiție, are la bază cooperarea și beneficiul echitabil pentru toți membrii săi. Această ,,competiție” aduce beneficii unui număr restrâns de oameni, ceilalți având de suferit și de suportat câștigurile celor aflați pe ,,podium”… Pentru că- nu-i așa? – cu cât te afli mai jos, către baza acestei piramide a existenței, cu atât e mai greu să ajungi în vârful ei, ba mai mult, cu cât ești mai sus, cu atât e și mai greu să fii dat jos. De aceea, elitele au doar de câștigat de pe urma acestei filosofii, pentru că, atâta timp cât cei de ,,jos” sunt dezbinați și nu se unesc ca să-i dea jos, ei vor fi liniștiți, iar sistemul ăsta va dăinui pentru eternitate… Nu e mai puțin adevărat că, pentru ,,rebelii”, nonconformiștii care sfidează regulile și gândesc din afara sistemului, ei trebuie să-și înnoiască în permanență metodele de lucru… Dar atâta vreme cât ei unt răzleți și nu reușesc să-și facă adepți, vor fi numiți ,,accidente” și vor fi eliminați prin discreditare, ridiculizare, etc…
Atâta vreme cât preocupările oamenilor se vor rezuma doar la ziua de mâine, la satisfacerea propriilor orgolii mărunte, binele propriu, sistemul va continua să existe. În lipsa unei conștiințe colective, a unui bine comun, cei aflați la baza ,,piramidei” vor rămâne în continuare prizonierii regulilor impuse de alții, sclavii propriilor frustrări… Probabil că acest text, în ansamblul lui nu se ridică la înălțimea vorbelor citate la începutul lui. Probabil că aceste idei disparate, dezlânate, nu reușesc să surprindă esența ideii ce ar trebui să reiasă din el. Poate tocmai pentru că privind dinăuntrul sistemului, nu poți avea o idee despre ceea ce se întâmplă, de fapt, în afara lui și nu poți exprima niște păreri obiective. Însă nu mă considerați vreunul din ,,ciudații” care-și închipuie că poate să gândească… outside the box!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share