Căruța cu virgule – De gustibus…


De când cu recomandările astea de-a dreptul agasante de a face mişcare cel puţin 30 minute zilnic, m-am simţit dator să mă număr şi eu printre oamenii ăia care urmează sfatul. La fel ca întreaga Românie care va face mişcare. Fie ea şi sindicală, de protest… Aşa că am luat-o la picior (la laba piciorului) prin oraş. Mai vezi una-alta, pe unele, pe altele… Sunt şi bune şi rele în oraşul nostru! Alea bune se numesc ,,bunăciuni” iar alea rele se numesc ,,naşpete”.
Ce-mi place să mă plimb prin oraş! Îmi place să văd noul trend în materie de modă la domnişoarele(care mai sunt!) din ziua de azi. Acu’ că a venit vara, a apărut din nou fenomenul tricourilor sau bluzelor cu vedere la buric. Eu cred că azi, buricul este un semn că nu suntem clone. Că ne-am născut pe cale naturală sau prin cezariană. Deci normal, uman! Din păcate, la unele specii feminine foarte tinere, acest semn este invizibil. Am putea, deci să credem că sunt nişte clone? Nu, pentru că este ascuns de şuncile graţioase care se revarsă peste blugi. Aceştia (blugii, deci) nu mai sunt doar un accesoriu banal de îmbrăcăminte. Pentru aceste specii ei s-au transformat într-un mijloc de a ţine adunate laolaltă acele şunci de pe burtă şi şolduri, care altfel s-ar revărsa în voie. De asemenea, blugii trebuie să fie obligatoriu cât mai joşi în talie pentru a ne da motiv nouă masculilor urbani de orice vârstă să întoarcem privirea după ele. Altfel cum ne-am bucura de priveliştea oferită de 15-25% din fese încadrate graţios de şnuruleţele multicolorelor tanga?… Asta-i şi şmecheria! Degeaba ai ultimul model de tanga, dacă nu ţi-l vede nimeni! Mie, bătrân cârcotaş de modă veche mi se pare curios că fetele de azi nu mai au siluetele de altădată. Mai mult, nici nu fac din asta vreo tragedie ci chiar îşi arată cu mândrie formele mult prea planturoase pentru vârsta lor. Şi poate că e bine că nu iau în tragic treaba asta cu silueta. Altfel cine ştie ce s-ar mai întâmpla? E suficient să dea vina pe viaţa trepidantă de azi, pe stres, pe fast-food, pe calculator, etc… Ce să-i faci? Am vrut civilizaţie, civilizaţie am găsit! Ăsta e preţul pe care-l plătim pentru aşa-zisele avantaje ale acesteia. Că doar n-o să mai trăim ca-n epoca de piatră când era matriarhat! Atunci femeia era la putere şi lupta cu jivinele pădurii pentru bunăstarea familiei. Asta implica supleţe, rapiditate, forţă şi – de ce nu? – o oarecare eleganţă pentru a face rost de mancare pentru ai săi. N-o fi avut ea timp pentru îngrijirea unghiilor sau pentru silicoane, da’ măcar era zveltă. Păi despre amazoane ce să mai zicem? Cu toţii am auzit de ele şi aproape că nu ne vine să credem în existenţa lor. Alea cică erau date dracu’! Călăreau, vânau… pe cine apucau, găteau, spălau, dar mai ales nu se plângeau de toate greutăţile vieţii. Şi dacă mai sunt unii care cred că astăzi lucrurile s-au schimbat, îndrăznesc să-i contrazic. Păi şi în ziua de azi femeile călăresc. De la maşini scumpe, ,,motoare” puternice şi până la bărbaţi cu bani. Şi acum ele vânează. Interesul personal, „materialul”, fraierii, mai ales de-ăia aflaţi în pragul extincţiei… Şi se afişează întotdeauna mândre cu ,,trofeele” lor. Şi acum unele dintre ele ne gătesc. Pe unii îi fierb bine în sucul propriu la foc mic, pe alţii îi ,,ard” la buzunare. La fel e şi cu spălatul. Când simt că nu miroase a bine, ,,spală” putina şi odată cu ea ,,şterg” şi banii din cont… Dar am deviat de la tema de început! Vorbeam despre frumuseţea de azi a femeilor, mai exact despre cea fizică. Ai crede că mai ales pe criza asta, toate femeile ar trebui să arate precum manechinele. Da’ vedem că nu-i deloc aşa. Şi dacă cele tinere şi-obligatoriu-nemăritate par că nu se preocupă prea mult de imaginea lor, o fac în schimb femeile mature şi foarte măritate. Acestea duc adevărate lupte cu kilogramele în plus, mai abitir decât boxerii înainte de marele meci… Apariţia unui gram în plus poate declanşa o adevărată isterie sau- mai rău – depresie. Şi din nou, instinctul primar îşi spune cuvântul. Aflate în această fază a involuţiei, femeile încep din nou să călărească. De data asta biciclete în sala de fitness. Vânează. Funcţii de conducere şi bărbaţi mai tineri. Gătesc. Reţete de slăbit şi meniuri fără calorii. Spală. Aici nimic nu s-a schimbat!… Vezi schema de mai sus!…
E un pic de misoginism aici, nu? Aşa s-ar zice! Da’ să mor io dacă nu-i şi oleacă de adevăr! Ce ziceţi băieţi? Atâta am bârfit despre ele, încât ai crede că noi suntem o specie pe cale de dispariţie. Om fi noi, da’ ăia care or mai rămâne măcar să ne reprezinte cu cinste. Să ţină steagul sus! Mă rog… înţelegeţi ce-am vrut să spun… Hai că închei! Mi se întoarce perechea de la vânătoare din jungla urbană şi trebuie să fac curăţenie în grotă că altfel mă trimite pe mine la vânat data viitoare.
M.I. Soginu

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share