Pe urmele… Facebook-ului – Retevei


Superbe și blondele, femei totuși cu dorințe nu mai departe de-un preludiu cu fugă în tonalități acute….
Schimbări de fațadă pentru cele ce au câteva trucuri corporale de luat ochii meșterilor zugravi, căci fără cântecul de slavă, platina naturală ori cea scursă din pliculețele oferite comercial ar servi doar invidiei între semene. Poate nici ei, când n-ai de împărțit nuri nimănui, te lași păgubașă de-a stârni zarvă și zâzanie. Și aici, în sasca biților, accesoriile podoabei capilare galbene – buze cu țugui, oacheșe pupile, sâni porniți acrobatic pe orizontală, tridimensionați, acoladele și arcadele fesiere… – ar trece neobservate, nebifate chiar de surate. Frumoasa mea, Ești nemaiponenită, Ce cool îți stă, Te pupicesc, Superb… s-ar decanta în eterul ignoranței.
Blondă și Delia, blonde firile televiziilor. Baladei lui Radu Pietreanu i se alătură ,,Proclamația” lui Bendeac în 14 puncte, răvaș furișat prin ițele Mătăchioaiei, ivit din zona ,,puilor” lui, adus la masa mujdeiului de usturoi drept ofensă semi conjurativă. Mă tem de nemurirea etniilor, dar mult mai mult de eternitatea cuvântului mimare, acela ce s-a depus pe sine arhetip din șagă și-n mișto, considerându-se moralistul dintâi al hipertrofiei sociale de periferie, îndemnul gloatei (am râs la inofensiva fluturare de șișuri bine asezonată cu renumele joacei Angry Birds, via Sorin Kantor și Kamikaze) la exibarea limitelor inferioare. Artiști, creatori…, fiindcă tiparul calchiat nu seamănă decât scheletic cu exploratorii genurilor practicate de ei, plagiatori de altfel, vinovați pentru consecințe. Știi cât mai este Mihai Bendeac până să treci vama normalității, unde ,,vedetă” și om de rând vor sta la coada pumnului după scăfârlie? Cât un centimetru între indice și police, micimea paroxistă difuzată la rang de copie legalizată, creditată scop principal al națiunii, va lăsa ,,rușinea” deoparte și-ți vor arăta pe viu cum se prestează scenic rolul vieții lor anafilactice.
Personajul anului…, polițistul înțesat de presă cu atitudini și aptitudini contrare mersului pe apa apărătorului legii, Godină, ieșit la o răcoritoare…, repovestește un episod tălmăcit de-un coleg din lung metrajul ,,Și copiii învață din greșelile celor mari”, scenariu după modelul moisian în zece acte, interpretat în ultima perioadă cu regularitate de ceas elvețian pe tăpșanul unde pigmeii lucrează la fabrica de dezmembrat jucării. Două întrebări cheie, căci și liliputanii de-o șchioap-a vârstei sunt oameni, ce i-au determinat pe cei trei, Godină și indicații parteneri de blat (de masă) prin optica descriptibilității, să treacă pe dreapta gesturile obișnuitei ținute standard de conformitate cetățenească. Nu pentru faptul că țâncii ar fi obtuzi din prea puțină născare, puștii sunt uneori mai destupați la vedere și căile mintale puține și scurte mai eficiente.
Concluzia celor două ieșiri la rampă, a doua purtând ,,stigmatul” înțelesurilor imediate, familiare, agentului de circulație rămânându-i soluția datoriei în trafic, luându-i mamei grădinarului obiectul de joc din atribuțiile la volan, ecranul tactilo-vorbitor, astfel servind indirect lecția de la clasă (merită și el o amendă pentru gândul zglobiu de-a înlocui eșecul didactic cu un parteneriat virtual adulter cu educatoarea), rezidă într-o corecție a capului. Fie de pește, fie de om, stricăciunea este cu atât mai urât mirositoare cu cât craniul de adăpost al celebralului este mai mare și mai copt.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share