Fărădelegea lui Călin – Mare, mare…


Cu intenție am lăsat al treilea aliniat al Art. 48 neamintit, el face referire strictă la rezultanta relației normale de doi, nu spune explicit despre procesul natural biologic, dar lasă a se înțelege că singura cale de existență a unei familii și perpetuare a ei rămâne procesul de fecundare între doi indivizi de sexe diferite: ,,Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie”. Sigur, sensul ,,în fața legii” are jurisdicție la capitolul moștenire înainte și după decesul unuia dintre soți sau amândurora, să nu priceapă cineva, ca în cazul mult bătutei monede în cazul egalității femeii cu bărbatul, că acel ce încă n-ar fi copt nu are aceleași drepturi ca unul matur. Dimpotrivă.
Că încă statul român nu vrea să recunoască nefireasca legătură între el și el, și ea și ea, nu denotă o viziune închistată, conservatoare, îmbătrânită, în sens invers curentelor cotidiene, reprezintă doar un mod de apărare, de previzionare a ce va mai fi identitatea națională și umană în viitor, o siguranță că valorile, atâtea câte s-au putut strânge în ultimii 200 de ani, dar și cele culese cu greu de prin hrisoavele rare proprii și cele ale națiilor mai atente cu ce li se întâmplase zilnic, de mai bine de 2000 de ani. Acest Al. 3 din Art. 48 recunoaște și relațiile pasagere, de aceea declarasem neavenit concursul cu podium între casa de căsătorii și biserică, cu obligativitatea de-a avea răboj întâi de la stat, și posibilitatea înfierii, nu stă scris ,,Copiii rezultați din afara căsătoriei…”, ci doar ,,Copiii din afara…” însemnând că pot fi și adoptați, creând, așa, ca o exagerare la limită, posibilitatea pentru oricine să se poată căsători, chiar…. Deci, nicio excludere din partea Constituției.
Art. 49 pare cel mai bine poziționat în enumerare, urmează exact cu ce termină 48. Plictisitori. Nu copiii, ci compozitorii partiturii cu studii și experiență în drept. Iarăși: ,,(1) Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.” Spuneți, domnilor, clar, beneficiază, nu vă învârtiți după ,,epitete”, are cine le așeza în locuri potrivite și, să fim serioși, drepturile există, se exrcită, se valorifică, nu se realizează, se utilizează. Al. 2 mă pune pe gânduri, ori dormitau, ori nu serviseră gramatica pe băncile școlii: ,,Statul acordă alocații pentru copii și ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecție socială a copiilor și a tinerilor se stabilesc prin lege.” Ori copii, ori copil. Vorba domnului Vasile Ghinea, consecvență când scrii ceva. Dacă aprofundăm serios faptul că în societate, nu spun unde, se uzează de anumite practici ce contravin, eu așa cred, Al. 3, ,,Exploatarea minorilor, folosirea lor în activități care le-ar dăuna sănătății, moralitățiii sau care le-ar pune în primejdie viața ori dezvoltarea normală sunt interzise.”, ați fi de acord cu mine că se încalcă flagrant această ,,exploatarea minorilor”. Al. 4 este suficient de cunoscut ca nimeni să nu calce pe bec, sau… nu?: ,,Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.” Totuși, pe timpul comunismului mergeam verile o zi sau mai multe la cules de vișine, cireșe și, luând bani, se chema că suntem oameni ai muncii. Nu ei sunt plătiți? Oricum, mai bine ca în perioada de practică școlară unde bănuții noștri se fituiau prin varii tabele…. Pe-asta cu preocuparea pentru tineri o cam pricep și nu prea fiindcă tare aș vrea să știu baremul de vârstă și apoi să accept în totalitate Al. 5: ,,Autoritățile publice au obligația să contribuie la asigurarea condițiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viața politică, socială, economică, culturală și sportivă a țării.” Și încă o nedumerire: stat, autorități publice sau țară?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share