Fărădelegea lui Călin – Cloșca lui Năstase, ouăle lui Băsescu


Fată și mintea, nu doar clocitoarele de carne naturală sau sticlă sterilă de laborator.
Nici nu mai știu cum să descriu efuziunea trecută, prezentă și viitoare, este certă o nouă întâlnire cu fericirea Constituției de a scrie cu drag, dor și dragoste cetățenilor ei onești, Art. 50 fiind încă o arietă în partitura Odei…: ,,Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor.” M-aș simți lezat de formulare, cui să-i mijească zâmbetul în suflet că primește o ,,gardă de corp”, cu ce l-ar încălzi pe nefericitul posesor de lipsuri un ajutor cât de mic? Născut ori ,,căpătat” cu beteșugul îi este totuna, nu va putea nicicând concura cu alt semen, iar atenția oferită nu trece mai mult de o privire piezișă, miloasă, un oftat și chiar o injurie, degeaba egalitate de șanse, i-ar trebui mai mult pentru a-și atinge scopuri diverse. Rotind prima propoziție în minte mă încuviințez să cred că ,,tratament” era cuvântul de potrivit în locul ,,protecție”-i. Frazei a doua i-am căutat logica și nu prea am identificat o soluție de schimb pentru ea, conține elemente disparate și greu de lipit între ele fără un liant adecvat. Sunt patru chestiuni de analiză: curare medicală – la ea se referă articolul; efectele protejării – egalitatea de șanse; prevenția – dar fără legătură cu handicapul efectiv; drepturi și îndatoriri ale părinților și tutorilor – iar cu nicio treabă în acest șir de propuneri. Am încercat și altfel. Am luat prima dezvoltare propozițională și am distribuit-o, ca la matematică, elementelor constitutive și tot m-am împiedicat în lipsuri: ,,Statul asigură realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor… în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității.” Aceasta are sens. ,,Statul asigură realizarea unei politici naționale… de prevenire… a handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității.” trebuia oprită la virgulă. Pentru a nu repeta procedeul, spun doar că adăugirea la cele din urmă a ,,tratament al(e) handicapului” se încadrează literar în norme, așadar, ,,prevenirea” este elementul nociv și neavenit. Ultima parte, cea cu drepturile… este inutilă. Sau se vrea o reamintire, doar așa, ca să nu pice biata Constituție în păcat? Era la mintea găinii că nu se puteau încălca….
Și doar ce fusese scutul anti defavorizare activat. Puneți cazul unui debil mintal și judecați Al. 1 al Art. 51: ,,Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.” Da’ cei orbi, lipsiți de mâini, paraplegicii… cum se pot adresa petiționar? Nu necesită un tutore de la Art. 50, un ajutor, cineva care să observe și să constate nedreptatea ce s-a făcut în numele acestuia? Și de ce doar ,,(2) Organizațiile legal constituite au dreptul să adreseze petiții exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.”? Al. 4 avea nevoie totuși de mai multă precizie. Și aici, ca în multele sublinieri privitoare la perioadele tampon între întrebările și răspunsurile cetățenesco-statale, era necesar un 30 de zile maxime sau chiar o celeritate galopantă pentru lucrurile ce uneori cer rezolvare imediată: ,,Autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii.” Nu băgasem de seamă faptul de-a avea un final ambiguu, ,,potrivit legii” în loc de ,,în condițiile unei legi speciale”. Sau specifică.
Ori ca în Al. 2 din Art. 52: ,,Condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.” Părerea mea despre sensul expresiei ,,autoritiate publică” trece de norme și merge până la ultimul individ ce-o reprezintă. De aceea sunt contra sustragerii Al. 1 de la generalizarea cuvântului ,,vătămare”: ,,Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.” Priceperea tuturor duce cu gândul la rănire, deci om-autoritate să fii și poți pica în greșeala de-a cârpi sau bate zdravăn o persoană, și iar mă apucă parpalacii când dintr-o dată cetățeanul devine un oarecare, un ins…, de asemenea ar fi fost trebuință și de stipularea agresiunii în sine, deoarece sânge fără cuțit, zău, nu iese! Mergând în 2012, zorii începuturilor mele ca scriitor, văd mai bine primul subiect tratat atunci, ,,Fabrica de ghiolbani”, o incursiune disimulată printre bastoanele, gazele lacrimogene și strigătele de luptă ale jandarmilor, autorități și ei, loviturile fizice se puteau aplica bine mersi, diriguitorii și aparatul nu plăteau nicio daună, chiar dacă în Al. 3 spune că, știți voi cum e cu ea, și-ar asuma o oarecare parte dintre…: ,,Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență.” Of! Fraților, și, nu sau, una este să fii uricios și alta prost și neglijent!
Așa-i poporul tot! Capitolul 2 al Tilului II se încheie cu articolul care a pus găinăria în rang de prim-ministru și președinte, 53, cel care face drepturile să dispară sau să apară după voia și placul ,,timpurilor”. El este cauza nebuniei tăierilor salariale și de pensii, dar și unor posibile înfrânări pornirilor obișnuite umane, nu în totalitate, suficient însă a destabiliza mai ceva ca factorii determinanți: ,,(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității nationale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.” Sinistră a devenit situația după ce coșul zilnic s-a redus, dezastru a fost vocabula ce a permis conducătorilor să se ,,sperie”. Se observă bine că nu se specifică de care. Liniștirea maselor și dreptatea ,,nedreptății” de-a presta la fel pentru mai puțin se poate culege din Al. 2: ,,Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.” Prin urmare se putea ciupi în voie chiar 99% din salariu, din moment ce nu ți-l luau pe tot.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share