Fărădelegea lui Călin – … și apăsat!


Ușurel! N-o luați voi înainte să vorbiți cum vă vine la gură…. Despre parlamentari.
Impersonală…. Și totuși, nu altă șa se bate spre pricepere, salariul și-l pot vota singuri, doar n-o să fiți naivi a crede declarația ,,dreptului alegătorului”, să nu vă închipuiți că le veți stabili voi sumele de cheltuială. Impersonală s-ar dori această atribuție de fixare a unui cuantum salarial, imposibilă însă, alt for legislativ nu s-a inventat încă, de aceea mă adresez celor ce încearcă marginal să incite la înțelesuri și abordări diferite că se lamentează degeaba. Dacă se menționa precis, și cred că ciorna licită despre cât trebuie să câștige unii în raport cu ceilalți există, până unde poate merge ,,nesimțul” reprezentanților poporului, am de asemenea convingerea că aici le erau proporțiilor locul, atunci se putea vocifera în voie, ieși în stradă și chema la raport orice ales de circumscripție. Vom ajunge și acolo. Art. 65 m-a îndemnat la a le ține partea acestora, am totuși și un vot împotriva osmozei forțate sau mai curând spus nu sunt de acord cu puținătatea și redundanța sarcinilor, deopotrivă, depuse pe umerii camerelor reunite, după mine ori înșiri o listă lungă cu toate ,,lucrările meșteșugărești” ale artizanilor conduitei statale, ori scrii două, trei idei generale, ori trimiți la reguli cu altă cifră pentru Monitorul Oficial. Al. 1 se înfățișează suplu, așa cum este necesar pentru orice căpățână cât de cât rațională, ,,Camera Deputaților și Senatul lucrează în ședințe separate.” Al. 2, inteligibil în totalitale, face obiectul explicațiilor de început, este și trebuie acceptat ca atare, dar se putea lipsi, spre închiderea tuturor gurilor rele, de o parte din itemul ,,j”: ,,stabilirea statutului deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora.” Jobul tău o fi, lasă măcar pe alții să hotărască suma pe care o meriți. În rest, cu mici excepții, toate subpunctele alineatului ,,Camerele își desfășoară lucrările și în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor pentru:”, par potrivite bine fiindcă se ocupă de altceva, în afara sferei propriilor avantaje. Schițez câteva: primirea de mesaje din partea președinției, aprobarea de buget, tot ce ține de intrarea și ieșirea din război, numirea șefilor de servicii și avocatului poporului, vă amintiți că fusesem împotriva trecerii celui din urmă la beneficiile cetățeanului de rând…. Inadecvările despre care vorbeam acum. Literele ,,f” – ,,aprobarea strategiei naționale de apărare a țării;” și ,,g)” – ,,examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării;”, în logica operațiunilor, sunt înșiruite greșit, întâi studiezi și apoi alegi dacă înțelepciunea ,,sfatului bătrânilor” este pertinentă. Știți cum vine chestiunea asta de la ultima stipulare, ,,k) îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției sau regulamentului, se exercită în ședință comună.”? Cam cum ai asculta ceva de maxim interes curmat brusc în momentul cel mai interesant: ș.a.m.d, etc, bla-bla-uri.
Parlamentul, după conținutul Art. 66, pare o școală. Nu li se spune semestre, sunt catalogate ca sesiuni colocviile politice anuale unde se dezbat problematici diverse și se încearcă emisia concluziilor în masă, pare însă – bine, ei nu fac parte din categoria funcționarilor publici, cu program strict și un concediu de o lună pe an – nici mai mult, nici mai puțin, un mod de funcționare sub ,,demnitatea” unor oameni maturi. Vacanțe parlamentare…, copilărească treabă, ce parcă exonerează de sarcina permanentă a învestirii, după populara vorbă românească ,,Să trăiască și nea Ion, că și el e om!” Al. 1, ,,Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune incepe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.”, se putea concepe mai simplu, concis, fără să lezeze sau să dea naștere unor interpretări tendențioase: ,,Prima sesiune: 1 februarie – 30 iunie; A doua sesiune: 1 septembrie – …decembrie.” Datele pot fi oricare, nu împiedică absolut deloc bunul mers al legislaturii, mai ales că Al. 2 pune aleșii la dispoziția președintelui, birourilor permanente și unei minime inițiative din partea unei treimi dintre reprezentanții poporului pentru chestiuni extraordinare.
Abia acum, după șase idei despre cine este acest parlament, la Art. 67, aflăm cu ce se ocupă de fapt el: Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezența majorității membrilor.” Știm, nu știm ce este o majoritate, se merita o specificare în clar.
De ce ascunzișuri? Art. 68 aduce una caldă și una rece: Al. 1 – ,,Ședințele celor două Camere sunt publice.” și Al. 2 – ,,Camerele pot hotărî ca anumite ședințe să fie secrete.” Întrebarea devine firească, nu văd ce secret se poate ține între 500 sau câți or fi aleșii noștri și care să fie acela de ținut departe de cunoștința publică.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share