Căruța cu virgule – Complicatul simplu


Cred că vi s-a întâmplat și vouă, de multe ori, ca niște lucruri banale și simple la prima vedere, să se dovedească a fi foarte complicate, privite în amănunțime. Această iscodire continuă, interpretarea în diverse moduri a cuvintelor, căutarea unor sensuri diferite, cauze și efecte acolo unde nu există, aprecieri critice, insinuante și sceptice, pare să fie apanajul nostru, al românilor. Iar asta se învață încă din primii ani de școală.
Și să luăm ca exemplu un enunț simplu, de clasa întâia:
ANA ARE MERE. Simplu, nu? În cele ce urmează, veți vedea că nu e deloc atât de simplu pe cât pare, pentru că interpretările și întrebările bănuitor-răutăcioase, vor schimba perspectiva asupra acestui enunț aparent simplu. Deci, ANA ARE MERE.
1. Hmm! Cine e Ana? O fi Ana aia a lui Manole, sau o Ană oarecare? Dar nu se poate să fie una oarecare, dacă s-a scris în cărți despre ea. O fi având ea pe cineva de-a ajuns aici…
2. Are mere? Câte mere? De care? Ce soi? Are două mere? Câteva sau o mulțime? Furate sau culese din livada proprie? Și la ce fel de ,,mere” se referă autorul? La cele două ,,mere” pe care le are orice femeie? Și de ce tocmai ,,mere” și nu ,,pere” sau ,,pepeni”?
3. Faptul că ,,are” indică starea ei materială. E o bogătașă fericită cu avuția ei, din care, cu falsă modestie arată doar două mere, ca să nu o invidieze rivalele.
4. De ce autorul n-a pus decât punct după acest enunț? Ce? Un semn de întrebare sau de mirare nu era bun? Cum adică ,,Ana are mere” și punct!? Dăcât atât? Nu, nu, nuuuu! E ceva la mijloc! Nu poate să fie așa de simplu!
5. De ce Ana și nu Maria, Florica, Marghioala, Paraschiva sau Evdochia? Ce? Ele n-au dreptul să aibă mere? Măcar ,un măr”, ca Eva din Rai! Sau ca Alba ca Zăpada! Ce dacă e otrăvit (în ambele cazuri) unul la propriu, altul la figurat?
6. De ce trebuie să învețe copiii la școală despre ,,merele” Anei? Ca să li se facă poftă și să ceară acasă când ajung după școală? Mai degrabă le dăm portocale, că sunt mai ieftine ca merele. Și atunci treaba trebuie să se schimbe în ,,Oricine are portocale”. Și punct! Că astea sunt cele mai ieftine!
7. Enunțul e prea ,,plat”, lipsit de emoție, de fior liric! Autorul nu transmite nimic care să te facă să te înfiori la gândul că ,,individa” are niște nenorocite de mere! De ce nu spune, de exemplu: ,,Ana! Are mere!” sau ,,Ana are! Mere!” ,,Ana? Are mere?” sau ,,Ana are? Mere?” E altceva, nu? O trăire, o simțire, o certitudine ceva…
8. Nu cumva aici se ascunde un mesaj codificat? Ce, cui și de ce trebuie transmis? Poate că ,,Ana” e un nume conspirativ, folosit de,,cineva” ca să spună ,,ceva” ce trebuie înțeles numai de către ,,altcineva”…
9. ,,Merele” din text reprezintă o ,,marfă” pe care acel ,,cineva” o are și îl anunță pe acel ,,altcineva” să vină să o ridice? Și ce valoare are ,,un măr”? O sută de mii, un milion, zece milioane? De euro, bineînțeles…De ce nu se spune câte mere are respectiva? Doar ca să ne provoace imaginația?
10. Cred că acest enunț este unul dubios, ambiguu, care lasă loc la multiple interpretări, unele chiar tendențioase și pe cale de consecință, ar fi bine ca el să fie scos din programa școlară, pentru a nu influența în mod negativ dezvoltarea personală psihosomatică a viitorului cetățean cu drepturi depline al acestei țări, al acestui continent, al acestei lumi!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share