Căruţa cu virgule – Canibalism politic


Ce se întâmplă zilele astea în țărișoara noastră, e de domeniul delirului. Deși are puterea absolută, visul oricărui partid politic, deși nu are opoziție cu care să se lupte, pentru că ea este minunată, e sublimă dar lipsește cu desăvârșire, PSD-ul a ajuns să se canibalizeze… Adică membrii aceluiași trib se mănâncă între ei, în dorința de a rămâne singuri stăpânii ciolanului. Așa ceva nu s-a mai văzut până acum la noi, iar ăia din afară cică nici ei n-au întâlnit asemenea fenomen.
Se vede treaba că, oricât ar fi acuzat de faptul că a vrut să se impună ca partid unic, dictatorial, continuator al fostului PCR de tristă amintire (numai pentru unii), iată că PSD-ul nu știe să gestioneze această ocazie. Întâlnirea de duminică pentru citirea moțiunii de cenzură împotriva propriului guvern, a părut, mai degrabă, ca o adunare a alcoolicilor anonimi. După ce s-a bătut cu cărămida în piept că va reda poporului valorile tradiționale, tradițiile creștine, etc, PSD-ul calcă în picioare una din regulile creștine care spune că până și Dumnezeu s-a odihnit duminica, după ce-a muncit la facerea lumii în restul săptămânii. Străjuiți de crucea de lemn din spatele lor, PSD-iștii au apărat ,,democrația și votul românilor” în sfânta zi de duminică… Ciudată mobilizare de forțe, când e vorba de pielea proprie!
– Când a fost vorba de Ordonanța 13, n-a fost necesară o ședință duminica, ci ,,noaptea ca hoții”, sau o amânare de… joi pe luni.
– Când a fost vorba de legea salarizării, s-a putut amâna dezbaterea, iar mai apoi, aplicarea legii de la 1 ianuarie 2018. Nu era o așa de mare urgență, nu-i așa? Că poporul e învățat să aștepte și să spere…
Dar, când vine vorba de interesul personal, de amenințarea pușcăriei de după pierderea puterii, se impune neapărat o astfel de măsură disperată de urgență.
Deși nu vor să recunoască, PSD-ul e demult rupt în două. Acum doar a ieșit la iveală această ruptură. Pe de o parte aripa ,,talibanilor” dragniști, cu state vechi în funcții, făcătorii și desfăcătorii de alianțe, guverne și combinații, iar pe de altă parte, aripa ,,puciștilor” grindeniști, așa-numiții ,,lupi tineri” ai politicii. Primii i-au ,,crescut” pe ceilalți. I-au promovat în ierarhiile de partid și de stat, i-au ,,premiat” cu funcții și direcționări de fonduri, doar-doar și-or asigura niște bătrâneți liniștite. Dar, acum, pare că păpușari bătrâni au scăpat din mână sforile cu care-și dirijau păpușile favorite, acestea prinzând ,,viață” și nu mai ascultă comenzile. ,,Păpușile” s-au săturat să fie manevrați după bunul plac al celorlalți și s-au răzvrătit…Cel puțin așa pare! Însă, dincolo de imagine, există întotdeauna lucruri mult mai grave care se petrec între cele două tabere. Pentru că așa a fost mereu! Nu cred că vreuna din tabere este ,,de partea binelui”, de partea luminoasă a Forței!…
Apropo de Forță… Cine e FORȚA? A apărut această întrebare în spațiul public: cine e în spatele lui Grindeanu, Ponta & Co? Și cine mai e în spatele lui Dragnea? Cine e de partea binelui și cine de partea ailaltă? Să fie rușii? Să fie americanii?… Serviciile? Oculta mondială?
Toate la un loc?… Și dacă toate astea sunt condițiile în care se face politica, atunci să nu ne mai îmbătăm cu apa rece a suveranității naționale și a independenței. Să acceptăm că suntem din nou la mâna intereselor marilor puteri în fața cărora suntem doar un nume. O să stăm din nou cu inima strânsă precum am mai stat în istorie, să vedem de care parte a zidului vom fi. Pentru că la nivel mondial asistăm la o nouă repoziționare a marilor puteri, o redefinire a raporturilor de forțe. Suntem membri UE dar și NATO, vrem în Schengen dar și viza WEAVER, vrem unirea cu Basarabia dar să păstrăm și Ardealul, suntem parteneri strategici ai Unchiului Sam dar am vrea să ne băgăm și în armata europeană a lu’ tanti Merkel…
Nu știu cine mai crede că în acest context, România își mai poate permite să aibă puncte de vedere proprii, inițiative sau propuneri în interesul național. Acesta din urmă este precum o firimitură obținută cu greu de la masa bogaților…
Revenind, după părerea mea, cred că mai există și un alt aspect al problemei. Numirea lui Grindeanu. Dragnea spune că i-a rugat pe colegii săi să fie de acord cu el ca prim-ministru și a girat pentru membrii guvernului. L-a ales pe Sorin știindu-l, probabil, un om previzibil, ascultător și loial, fiind de 15 ani membru PSD. Din punctul lui de vedere, înțeleg că și-a luat țeapă, iar acum descoperă ce șarpe a crescut la sânul de partid… Din punctul de vedere al lui Grindeanu, pare că acesta e momentul pe care l-a așteptat atâția ani, tăcând, înghițind și executând ordinele ,,talibanilor”. Și dacă nu a fost un agent al vreunui ,,serviciu”, care a fost ajutat să ajungă aici, iar acum i s-a dat comanda de execuție, atunci acțiunile lui dovedesc că are ,,cojones”. Să te ridici împotriva celui care te-a crescut, să ridici capul și vocea împotriva sistemului de partid în care te-ai format, să-ți bagi…picioarele în ,,loialitatea” față de bătrânii ,,tribului”, asta chiar e curată nebunie. Însă nu-l suspectez pe Grindeanu de asemenea curaj!… Și unde odată era la adăpostul confortabil al majorității parlamentare, PSD-ul a ajuns să caute cu disperare ajutorul UDMR-ului. UDMR, care până acum a stat cuminte într-un con de umbră, la acea umbră a pădurilor deținute pe persoană fizică, după o retragere discretă și autoimpusă, uitându-se relaxați la ceea ce se întâmplă, ba chiar anticipând că vor fi întrebați de sănătate de una din tabere. Iar acum, tacticos, știindu-i la ananghie, le va pune pe masă o serie de cereri pe care PSD-ul, oricare ar fi el, nu le va putea refuza, dacă vrea să facă o majoritate. Nu i-a întrebat nimeni pe ăilalți din opoziție, de treaba asta, apropo de acel interes național fluturat prin…toaletele Parlamentului. Că, oricât ar fi ei de ,,în opoziție”, chiar așa mici și neînsemnați fiind, tot ar trebui să aibă un cuvânt de spus despre ce-i de făcut…
Dar era să uit de POPOR! Ce facem noi, POPORUL? Nimeni în Piața Victoriei pentru interesul național? Anesteziați de promisiunile aruncate în capul nostru, amețiți de toate întorsăturile, amânările și mânăriile lor, noi, poporul, încă mai sperăm că ăștia or să facă ceva din ce-au promis. Și stăm precum puii de rândunică cu gurile căscate în așteptarea hranei, pentru un leu-doi la salariu, la pensie sau la ajutorul social… E și asta o variantă de securizare a defensivei, să-ți asiguri ,,spatele”, ca să nu lupți pe două fronturi… Nu e timp să mai luminezi piețe cu telefoanele sau să le colorezi în tricolor… Pentru că FORȚA e de altă părere! Așadar, cine e FORȚA care a dat semnalul acestei frământări interne? Și unde se va ajunge după toate astea? KEEP CALM AND… DON’T GIVE A F**K!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share