Pe urmele… Facebook-ului – Ai noștri


Trei pe răbojul…, unul extras din lumea celor ce cuvântă pe la cenacluri.
Trecuți de-o vârstă binișor, oameni în toată firea, atârnându-și fireturi, colane, eghileți, medalii, aveau atâta minte să se posteze c-un mucos de 9 ani, mândri din cale-afară că li se transferă ceva din energia albastră, însă pe-atunci nu aveau prea mari cunoștințe despre procesele chimico-organice de dau pe-afară mai mult de-un deochi și-o frecare cu aerul a obuzelor, cutezând încă la grațiile regale…. De fapt se vede destul de clar, ,,butoiașul” moștenitor de tron se silnicise să aibă în preajmă pe cineva cu mai multe distincții pe piept și pământeni pe deasupra. Fuse.
Dacă am o dambla, așa, ca-n popor spus, ea ține de cum se scrie. Aici, pretențiile mele, în privința celor cu expoziții publice, nu fac pași înapoi. Să fii și bătrân, și lipsit de îndrumarul ortografic al limbii de facere, să fi absolvit o instituție de teatru și cuvintele tale să le conțină pe ,,aibe”, ,,nici-o” și ,,vre-o”, mă determină să fiu vehement până într-acolo unde să li se interzică apariția. De altfel, platforma aceasta de joacă cum și când ne vine blochează postări ce conțin foto sau audio aflate sub incidența unor drepturi de autor ce nu pot fi distribuite de fitecine, n-ar putea zăbovi puțin și asupra textelor pline de greșeli, injurii sau alte bazaconii îndrăznețe? Ar strica un avertisment de genul ,,Aveți două greșeli de exprimare și trei gramaticale. Vă rugăm reveniți asupra formulării.”? Și la trei încercări nereușite să-ți blocheze contul?
Deodată cu vârsta piere, se pare, o parte din simțul acut al penibilului și, iar o zicere națională, slavă domnului, Râmnicul deține în anumite conjuncturi o doză sporită de regres al bunului simț. Mulți cred că este suficient să curgă cerneala din stilou a supărare, să înșire pe orizontală, la nevoie oblic și de-a-ndăratelea litere de mână, să privească televizorul și să-l aștearnă așa cum este, în destule cazuri precar, pe hârtie. Spune Gâdea că-s vinovați guvernanții, copiază fraza precum o aud, urlă România Tv de sărăcia din țară, idee bună pentru strofa a 16-a, i se văd (din nou) alte alea Cruduței la Capatos, final apocaliptic în stihurile penultime. Concluzia: ,,Țara noastră aur…” Moare cățelul, purcelul, n-ai plătit la timp lumina, ți-a sosit controlul la ICRA, fiindcă lectura-contabilă a domnului Militaru Ion, septuagenar trecut…, era doar o dare de seamă de-acasă până la fostul loc de muncă și înapoi, doruri de spus cândva soaței…. Te aștepți ca mințile să posede măcar decența unei închideri de gură, un înțelept, etatea ar fi trebuit să-i păstreze un spațiu locativ cerebral, ar fi simțit rumorile și oftaturile prin preajmă.
Speranțele de corecție rămân în suspendie, până atunci îmi iau avânt să-l îndemn pe domnul președinte Vasile Ghinea la o cenzură anterioară, să ceară cu o săptămână înainte materia primă a citirii, să urecheze creatorul pentru inconsistență, pentru uz fals de vocabule și concept neliterar, să spună verde în față că nu orice trăznaie ține loc de operă, iar acolo unde încăpățânarea trenează, să-i anuleze rândul la reprezentație.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share