Spații culturale nr. 35 – Râmnic, mon amour!…


A plecat la Domnul Mircea V. Homescu, medic şi cărturar, un „boier al minţii”, care, vreme de câteva decenii, s-a ocupat de sănătatea râmnicenilor; le-a îngrijit trupul, dar şi mintea, le-a deschis orizontul cultural, i-a obligat să vadă şi cu ochiul lăuntric, nu numai cu cel exterior, din carne mincinoasă. N-a fost un om comod, pentru că suferea de intoleranţă la prostie; era temut pentru gura slobodă, pentru înjurătura inteligentă, pentru bisturiul cu care tăia tot ceea ce era urât şi bolnav în cei de lângă el.
În 2007, după ce şi-a revenit din primul accident vascular cerebral, i-am adunat manuscrisele – a reuşit, fiindcă era un om atât de puternic, un luptător adevărat, să facă el însuşi selecţia – şi i-am tipărit volumul de debut, „Aporii metaforizate”, cu speranţa (naivă, abia după aceea mi-am dat seama) că publicul râmnicean va da năvală, va pune mâna pe carte şi o va citi pe nerăsuflate, aşa cum era şi firesc. Sigur, nu se punea problema vinderii acestei cărţi, ea a avut doi sponsori generoşi – Gheorghe Soare, de la KLIJ Prestige SRL Ploieşti şi Cornel Nicolau, de la SC Zalex Cons SRL Chitila şi l-am sfătuit pe domnul doctor s-o dăruiască tuturor celor pe care-i considera intelectuali, oameni de bun-simţ, interesaţi de o perspectivă critică asupra lumii în care trăim. În mod aproape incredibil, râmnicenii n-au fost dispuşi să primească această carte nici măcar sub formă de cadou: când am lansat volumul, în sală erau jenant de puţine persoane, aşa cum avea să se întâmple nu mai târziu decât cu puţină vreme în urmă, la înmormântare. Că spunea cineva: „mai multă lume l-a însoţit pe socru-meu, un oarecare, pe ultimul drum, decât pe doctorul Homescu”.
Râmnicul nu-şi iubeşte şi nu-şi respectă elitele. Mai degrabă îi acceptă pe indivizii dubioşi, pe veleitari, interlopi, criminali, scandalagii etc., pentru care manifestă o duioasă înţelegere şi un ataşament vecin cu prostia. Cei buni şi valoroşi cu adevărat, cum este cazul doctorului Homescu, sau al poetului Costache Florea, sau… (mă rog, lista nu-i prea lungă, dar să ne oprim aici) n-au nici o şansă de a intra în memoria şi în sufletul oraşului. Pentru asemenea oameni nu se găsesc niciodată timp şi sponsori locali; de obicei, sunt sponsorizate nulităţile, „celebrităţile” aducătoare de votanţi, semianalfabeţii care-şi adună în volume agramate „opera”; ceilalţi, „opoziţia”, cum s-ar zice, că acolo te situezi, „orgolios” (cum cred cei care habar n-au despre ce-i vorba), dacă te împotriveşti kitschului şi subculturii, ei, bine, aceşti „ceilalţi” se descurcă, e treaba lor, nu a târgului.
Spunea domnul doctor Homescu, în postfaţa volumului „Aporii metaforizate”: „Ce-am vrut – de fapt – în paginile pe care aţi avut curiozitatea să le citiţi? Ia, acolo, am încercat să arunc o privire în mintea omenească cea cugetătoare (credem noi) şi să aflu nişte raporturi între adevăr şi iluzie, recte între înţelepciune şi gândirea/cugetarea omenească. Şi asta încă din pre-istoria mitologică a lumii. Să ne amintim că – odată zămislită în capul lui Jupiter/Zeus, Minerva/Pallas Atena n-a răbdat deloc atmosfera din creierul creatorului ei şi a fugit afară… cu coif, arme şi armură. Sunt ani de când mă tot întreb: oare atât de insuportabil să fie ambientul intelectual din căpăţâna lui Homo Sapiens, fie el chiar preşedintele staff-ului mitologic al lumii… de-acum 5-6 milenii?”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share