Pe urmele… Facebook-ului – Lăsați copiii să se joace!


Prelegerea mea va fi dură, putând afecta inclusiv persoanele ce-mi cunosc deja părerea despre….
Ana-Binca Marinescu este o puștoaică, undeva pe la un șapte ani. Aspirantă la un post de muziciană pe viață. Nimic de obiectat până aici. O dorință printre atâtea. Pantofiori, rochițe, pampoane, ciocolată, telefoane, tablete, creioane colorate, gumă de șters, șervețele…, toate parfumate, păpuși…. Le vreau, imperativ, pentru afișarea unei stări de bucurie mulțumitoare pentru părinții…. Pot fi decretați bieți, exasperați că puiul de om nu poate fi satisfăcut mai mult de o zi, uneori mai puțin. De aceea inventează lumi false, povești trucate, prost interpretate, nu vă gândiți la cântat, iluzionând chiar și un om matur că basmele cu prinți și regine au mai mult de un dram de adevăr.
O mamă, a fetiței, face greșeala uriașă de a folosi fondul termenului inferare dintr-o singură participare la ceea ce numesc compatrioții noștri star kids tv show. Românește nu mai știu. Are doamna un articol de blog, dintre multele, aidoma uneia despre care m-am trezit cândva a avea păreri similare, ,,De ce nu are loc copilul meu în show-urile de talente de la noi”, unde vine cu întâmplări firești din culisele fabricării imaginii perfecte a micului protagonist de urmărit comod din pielea canapelei din sufragerie. Femeia, credulă, a venit cu probe, filmulețe ale inocenței Anei în producerile ei de excepție de pe scenă. Mai bine….
Vorbește despre muncă, și am impresia că nu are cultura aferentă chinului necesar, vorbește despre talent, și nici în cazul lui expertiza ei nu depășește granițele unui amatorism de nota cinci, vorbește pe ocolite despre unicitate, și nu cunoaște niciuna dintre limitele cuvântului comparație. Puteam fi eu însumi o victimă a superficialității, ascultând Coșarul, funinginea aruncată în urechi dădea să spună, cu indulgența celor cinci-șase anișori, că ,,se pricepe”, dansează, mimează fumurile ieșite pe coș, se învârte, țipă cabaretistic, graseiază cât să ocolească sunetul perfect, artistic…. Notă de trecere. Apoi, eroarea mea, mi-am îndreptat timpanele spre un loc trei de Mamaia ălor mici, după, la o englezească puerilă. Un copil, totuși.
După astfel de încercare, întrebarea de pe Facebook pare să devină inutilă. Cui să o mai adresezi? ,,România…”. Care? A celor care vor dinadins să-i confere o eticheta de ignoranță și superficialitate depline? Cu atât să fi rămas?
Ca să-mi citez un fost companion recent de cântec, ,,nu o să fiu niciodată de acord cu…” încăpățânarea de a vedea adevărul strâmb, iar unul dintre ele este acesta: nu veți scoate din odraslă un adult ferm cu mituri neîmplinite. Îl veți hrăni cu o minciună, îi veți irosi timpul în zadar propunându-i o perfecțiune intangibilă, înlocuindu-i mingea cu chitara, păpușa cu balerinii, somnul de după amiază cu meditații plictisitoare.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share