Fărădelegea lui Călin – În pas de…


Orice act legislativ constrânge, pune frâu excesului și-l incriminează. Și n-ar trebui. Gândeam în direcția neajungerii la pedeapsă, nu la excluderea definitivă, o metodă a pasului mic, a corecției greșelilor nevinovate. Ca în cazul seismelor, bune cele minore ca să absoarbă din tensiunea unora mai mari.
Art. 4 din Constituția României se intitulează ,,Unitatea poporului și egalitatea cetățenilor”. Mi-am închipuit, corect fiind astfel, că se va vorbi și nu se va induce înțelesul ,,cetățeanului”, cine este, ca mai apoi să i se fixeze limitele de evoluție. Nu există această stipulare, Iar eu nu cred în ceva ce se afișează doar ca momeală, frazele-aliniat ,,Statul are…” și ,,România este…” au ca subiect principal doar un precept de conduită comună. Egalitate? Nici vorbă! ,,… fără deosebire de…” nu înseamnă echitate, indenticitate, ci luare în seamă: ,,… rasă, de nationalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială.”
Pentru trecerea la explicarea fondului uneia dintre părți, particula-pion în jocul statal, om, individ sau cetățean cum îl numește acest text ,,îndrumător”, Art. 15 are uimitoarea denumire: ,,Universalitatea”. A cui? A Constituției sau a Cetățeanului? Lăsam pompoșenia terminologiei și îl numeam ,,Adresabilitate”, iar aliniatului doi îi sustrăgeam ,,dispune”. Ar fi arătat cam așa: ,,Legea se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.” De fapt aș fi retras aliniatul cu totul dacă nu face referire strict la legea Constituției, nu se specifică în clar corespondența.
Începând cu Art. 16 se dezlănțuie ,,dezmățul” cetățenesc, iar eroarea primordială, omisiune voită, constă în lipsa unei singure propoziții: ,,Cetățenii sunt egali între ei.” ,,Părinții” Constituției o țin pe-a lor: ,,(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.” Sunteți siguri domnilor? Da’ Președintele ,,imunizat”, da’ cadrele militare…, sunt judecate după aceeași ,,(2) Nimeni nu este mai presus de lege.”? Nu cumva…? Paragraful trei pare pertinent. Dar jumătate. ,,3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară.”. Partea a doua, ,,Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.”, menține o prejudecată, că ,,muierea”-i încă persecutată și că locul ei este totuși la cratiță. Știam că fuse demult asta cu…. O frază care trebuia să nu existe, Art. 4 viza ,,fără deosebire de… sex…”, dacă nu o avea altă conotație și, fir-aș iertat, mai sunt și d-ei de sunt și una și alta, iar lor, cu toată inutilitatea aliniatului, nu le-a făcut nimeni loc pe-aci. Luat la analiză, Al. 4, ,,În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.”, trebuia să specifice la ce lege organică face referire și, fiindcă modelul american are cifre fixe în privința tuturor celor ce nu s-au născut pe teritoriul unde are efect Constituția, să vorbească deslușit despre acei cetățeni europeni stabiliți cu domiciliul prin România. La câți ani după stabilire și în ce condiții ar putea ocupa un fotoliu de primar sau consilier. Ce, stricau câteva linii generale?
În fapt nici pentru președinție nu există un pasaj pentru cine ar putea candida, de drept ar fi fost să stea scris, era mai mult decât necesar.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share