Fărădelegea lui Călin – Ton și semiton


Schiloade cuvinte, strâmbe apucături, ilogică libertate. Săracă înțelepciunea, bogat fondul formelor fără formă.
Antagonism gratuit într-un spațiu al percepțiilor naturale. Ești om, cele ale tale trebuie puse la bune și rele fără nicio altă etichetă ivită adhoc, deci…. Să discutăm despre fărădelegea legilor și să pornim cu dreptul, nu cu stângăciile luate de la bun început de îndrumar al trezirii noastre de mâine corecți până la… și-o palmă mai sus. Primul pas ar fi analiza pertinentă a celui ce va sta în toate pozițiile greșelii, cântărite bine marjele în care acestea pot afecta traiul social și apoi așternute pe hârtie la pasul doi. Între aceste jaloane inițiale avem un stadiu intermediar ce va trebui să curețe limbajul de ambiguități, să le spunem lucrurilor doar pe nume, unul singur, nu să ivim o suită de nuanțe ce la un moment dat pierd sensul conceptual și trec puntea în barca inechității.
Vor fi fost cu miliardele explicațiile de Dex care au făcut dintr-un criminal un om smerit, o victimă a unor mecanisme mintale eșuate prin aportul factorilor de conjunctură, susținătorul avocat neștiind că abuzând de psihologie, se face părtaș la fapta nedreaptă de a scurta lumea cu un cap. Judecați dumneavoastră o speță în care făptașul are o asemenea definire: ,,CRIMINÁL, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.” (Pace internațională, de ce nu universală?) Să nu spui direct, să te învârți după deget, să mai atribui un sens, caragialesc, acestui exclus din rațiunile zbaterii de inimă, fiindcă Titircă grăia cu emfază ,,să meargă la Cremenal”, și noi râdeam că proști erau românii odinioară, fără să consultăm înțelesul corect, tribunal, să dai atâta ocol prin crimă, și ea cu format echivoc, ca să ajungi la ucidere, face uz inutil de timp și dreptate.
Necesitatea unei simplificări este stringentă, nu lipsa nuanțelor a împiedicat șlefuirea comportamentelor și dezvoltarea unui climat normal, ci neglijența, afectivitatea, răsărirea prin minți a unor umbre de naivitate: cum că poți fi zeu o zi. A fost de un caraghiozlâc smulgător de hohote citirea primei declarații de drepturi ale omului și cetățeanului, căznită la naștere sau nu pe baricadele franceze la 1789, de la repetiții ale cuvântului ce trebuia să descătușeze în primele itemuri, și mai rău încorseta în contextele lingvistice asemănătoare, dar diferite ca sens frazeologic, până la prăbușirea conceptului în final unde…. Eroarea era evidentă și persistă: ori se face referire la o singură persoană, ori la colectiv, fiindcă încercarea de amestec mecanic a dus mereu la catastrofe.
Există prin urmare doar o unică chestiune esențială, rezolvabilă imediat fără prea multe și sofisticate raționamente: fixarea ființei umane pe prima poziție a ierarhiilor organismelor vii. Înaintea copacului, animalelor, pământului pe care calcă. Chiar înaintea extratereștrilor.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share