Fărădelegea lui Călin – Minte… de îngheaţă literele


Citești să te cucrești, îți faci cruce de citești!
Un dram de credință îi lipsea Art. 22, altfel… posibilul trece în sfera fantasticului, iar noi vom putea cere mâinile, picioarele, ochii, nasul, urechile, până și unghiile rupte ale damelor noastre de ne acompaniază zilnic, mintea de pe urmă și viața fără de moarte conform contextualității: ,,(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.” Bolnavii de cancer și Sida au dreptul la viață, nu? Mutilații de voie și nevoie își doresc părțile lipsă înapoi, fiindcă statul oferă această posibilitate, nebunii de la Săpoca, cel puțin, pot cere oblăduitorului și girantului unui creier cu toate ale lui funcționabile sănătatea cea de toate zilele. Scrie? Scrie! Uitați, consider degradant să mi se ceară buletinul de către organele abilitate, mă simt jignit să fiu învinuit și nedreptățit să fiu încarcerat, mă biciuie gândul că trebuie să…. Aliniatul trei a rămas citat din aceleași cauze: Constituția României este o lucrare literară, o proză rău alcătuită ce n-ar trece nici de testul finelui de gimnaziu. Nu spune condamnarea la moarte, ci pedeapsa cu…, nu specifică cui i se impută, ceea ce este o greșeală majoră. O generalitate care nu se referă neapărat la una dintre instituțiile abilitate cu coerciția, înțeleg clar că statul nu ucide cu acte în regulă, dar oricare cetățean are posibilitatea să o facă, clan mafiot, omor din culpă sau orice altă situație ce pune mână de om să isprăvească voit viața altui semen ar avea obiectul zicerii legale. Formularea mea ar fi fost: ,,Nimeni nu are dreptul de a lua viața unei ființe omenești.” Asta da interdicție!
Un deliciu Art. 23. Începe bine și o sfârșește prost. Păi ,,(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile.”, atunci afară toată lumea din pușcării, ce ,,(2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.”? Are și limba noastră chițibușurile ei, de vrei să ți-o înțeleagă tot românul la perfecție procedează după norme. Al. 1 ar fi trebuit continuat cu o virgulă, ,,cu excepția” și două puncte, înșirai după… hăt cazuri! Practic, prima stipulare anulează toate cele 12 paragrafe ce urmează, consecința acestei inviolabilități face imposibile reținerile, arestările…. Să ne raliem totuși creatorilor…. ,,(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile și se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depășească un termen rezonabil, și nu mai mult de 180 de zile.” Siderant! Am dat în patima superlativiștilor. Aritmetica este de clasa întâi, peste 30 nu mai pui nimic, ,,și”-ul fiind inoperabil într-o astfel de frază, un ,,dar” se putea uza fără probleme, (din nou sunt ,,înțelegător” cu operația de augumentare nefolositoare). Spui ,,câte”, specifici multiplul, spui 180, asiguri ,,beneficiarul” dacă de la prima zi de ,,custodie” sau după primele treizeci de unități de lună. Al. 6 suferă de o maladie asemănătoare, avem 30, pune judele să facă verificări exact în cifrele din urmă, nu în maxim 60, o mai avea insul luat la cercetare și altă treabă decât să aștepte cu înfrigurare ceea ce i s-a pregătit. De altfel oamenii mai greșesc, într-o lună pot muri sau învia cei cu sabia lui Damocles deaupra scăfârliei. Amuzant mi s-a părut Al. 8: ,,Celui reținut sau arestat i se aduc de îndată la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen…” De îndată înseamnă imediat, în graiul celui ,,săltat” însă este imposibil, să nu fie din Uganda, vreo thailandeză, cine știe ce popor unicat, arhaic, că-l paște ghinionul, intră la ,mititica” fără să știe de ce. Motivul are același mobil ca învinuirea, sunt atât de legate încât devin similare, nu se pot desprinde sub nicio formă unul de altul: ai învinuit, ai de ce să tragi la răspundere. Vina este deci primordială și nu de comunicat în cel mai scurt termen (neidentificabile valori), este fondul verbal al motivului. Hoții, criminalii, tâlharii… pot face uz de Al. 11: ,,Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.” Așadar, cei fără de prihană pot invoca iarăși Al. 1 și sensul cuvântului nevinovăție. Eu aș pleda pentru eliberare imediată!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share