Pe urmele… Facebook-ului – Educație universală


Suntem salvați. Din trei sute de mii, chiar un milion să fi fost pe baricade, putem ușor culege un cincizeci de mii de capete cu glagorie, cu știință și determinare, fiindcă fără ultima, cele două componente ar fi lipsite de sens.
Adică, degeaba ești deștept dacă nu te și folosești de rațiunea de a fi acumulat și a raționa cunoștințele. M-am trezit după un somn bun și o pre-vizionare a marilor frământări sociale cu un cuvânt căruia i-am căutat un corespondent literar, fără să fi nimerit de prima oară autorul, aici clar a jucat un rol important superficialitatea mea în ale cititului, dar și lipsa dascălilor mei de-a-mi fi spus odinioară cu precizie ce rol va juca încunoștiințarea creierului, cum și în ce scop, și nu cred că nu s-ar fi stârnit ceva în mine în afara matematicii și fizicii, dacă (observați formularea condițională aproape de forma științei numerelor) acei așezați la pupitrul pedagogic mi-ar fi spus o poveste interesantă despre domeniul pe care-l acopereau cu exhaustivitate, despre patimă încercam să vă spun, vocabulă pe care am încercat-o lui Caragiale și nu s-a potrivit, dar a fost de două ori mai bună încurcătura fiindcă ,,Patima” lui Brătescu Voinești și ,,Năpasta” nenii Iancu au cele mai bune înțelesuri în situația de față. Pe lângă ura indispensabilă unei concentrări de patos și necazul căzut nu de ieri, de azi pe capul unei națiuni de a fi fost ignorantă, și încă are puseuri regulate de prostie, cele două ,,povești” au un preambul identic cu ce ne trecură ochii peste toate ecranele și display-urile. Două paralele cu o a treia sunt paralele între ele. Enunț aproape identic cu originalul geometriei de gimnaziu. I. L. – ,,Dragomir, Gheorghe și Anca (Toți trei stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.)”. Voinești – ,,La club. E devreme. Jucătorii vin mai târziu. Acum, lângă sobă sunt numai cinci inși. Stau la taifas.”. Aproximare de știre – ,În Piața Victoriei (sau la Cotroceni) o persoană flutură un steag tricolor. Ei i s-au alăturat câteva mame și tați cu copii…”.
Convingerea că avem un conflict de generații este de nestrămutat, argumentele s-au adunat de multă vreme în mine și pe măsură ce mărturiile continuau să-mi parvină, verdictul avea să se contureze clar și definitiv. Să mă întorc, să nu în timp? Trebuie totuși! Să tragem o concluzie faptică. Secolul trecut și-a făcut treaba onorabil, chiar cu nenumăratele confruntări armate de amploare ce au avut loc, mai mult nu știa și nu putea omenirea la acel moment, chiar dacă a dat la iveală nebănuite putințe umane particularizate în câțiva indivizi, au fost doar anomalii, excepții ale unor procese cerebrale aleatoare sau precise, dar fără aptitudinea de a schimba fața vetustă a unei istorii ce bătea pasul pe loc. Einstein n-a putut fi înțeles pe deplin, cum că dumnezeul universului este atomul, că nemurirea și sufletul de apoi sunt numai un abur energetic degajat după ultima suflare, în sfârșit, câțiva au și convins, dar nu definitiv. Cum scriitorii erau și ei în formare, cum muzicienii plictisiți de arpegiile lui Mozart, consonanțele și disonanțele lui Bach au trecut la alte experimente, dodecafonice, sau Hitler care a priceput că omul este doar o particulă insignifiantă, și este în raport cu însăși planeta, și ea la rându-i…, și pe teritoriul diferit de cel de mijloc nord-american chiar era din moment ce milioane au spus da frângerii de gât personal, dar și a oricui le-ar fi stat împotrivă, alt drum spre propria conștiință nu exista, o istorie mai bună n-ar fi avut cine și cum să o fabrice. Asemănător cu această cale de deșteptare planetară este principiul incendiului, al propagării focului, arde doar unde găsește material inflamabil și se stinge de la sine dacă dă de apă. Privită în același grad comparativ, masa de neștiutori are pondere în cea antitetică cel puțin cât au oceanele și mările pe glob față de pământ. La fel în genomuri și genotipuri. Mă tot gândesc ce-ar fi însemnat satele fără comunism, prima etapă în care și cel din urmă ins a fost valorizat, fals, dar măcar i s-a indus impresia că este și el cineva, ce-ar fi fost același sat dacă anterior un Cuza, așa bănuit că ar fi fost o păpușă ce prinsese drag de viață și autodeterminare, n-ar fi încercat să dea statut de om nenorocitului de țăran și, mai ales, alternativa de a lua calea, dezrădăcinat fiind, orașului ca muncitor. Să recunoaștem că emanciparea opincii nu a putut fi pe deplin urnită fără industria care a rupt fiii satului de jugul boierimii și sărăciei ce părea fără sfârșit, deșteptarea, cât a fost posibil, a creat lanțul de progrese intelectuale veridice ce azi pot să scoată un absolvent din cei ce n-ar fi știut cum îi cheamă acum o jumătate de secol și mai bine.
Conflictul de vârstă rămâne deschis atât timp cât părțile, tată-fiu, mamă-fiică nu-și vor ameliora diferența primară de educație, intelect și concepte, până nu vor înțelege că nu are nici în clin, nici în mânecă legătură comunismul cu capitalismul, că cetățean este și unul și altul și că…. Da, multe au o relație de cauzalitate cu abdicarea strămoșească multimilenară, cu abandonul în fața incipientelor semne de bătrânețe și traiul de la un punct încolo în mirajul amintirilor, liniștii supreme, egoistei griji pentru persoana-ți, să viețuiești abstract într-o realitate care nu mai există. Aceleași ligamente se pot face în zbuciumul sinapsal al celor ce vin din urmă, inconștienți, fără deplina rațiune a memoriei celulare care-și cere drepturile de întâietate. Harvard, Stanford, Sorbona, Barkley ori alte unități fortificate de învățământ, cu un program drăcesc de dirijare spre laboratorul fiziologic la purtător, dar și spre ale altora, nu pot scoate din român ceea ce pare să dețină de la naștere, setea de-a-și detrona predecesorul pe motive de senilitate și inadecvare socială. Dacă patima tinerilor este cea din urmă, năpasta celor bătrâni pare una fără ieșire.
Am totuși speranța, și ei trebuie să o nutrească, vârstnicii, că nu vor mai muri de mâna unui prost, ticăloșii, hoții… sunt în stare astăzi să lege mai multe fraze coerente, să le rostească în mai multe limbi și în foarte diverse și sofisticate feluri, cât să te crucești de atâta știință, ceea ce, spun ei, le dă drepturi depline….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share