Pe urmele… Facebook-ului – Educație educațională


Eram convins că se terminaseră provocările ce țin de conformismul comportamental și mijloacele sale de implementare.
Debandadă. Cuvânt de ordine pentru structura întregilor încrengături sociale. O structură ordinară, dacă ne referim la conținutul și funcționalitatea materialului de bază al cosmosului: atomul. Născut din haos, trăind în neglijență, dar în limitele coaștei de activitate.
Poate urechile mele nu pricep mereu mesajele coerent, cum mă știți, deseori chiar nu-mi înțeleg semenii. Să luăm realitățile. Ele ne spun că dinamica omenirii este hotărâtă de economie și politicile ce trebuiesc să-i servească. Lucrul acesta ar atrage automat o gândire de tip practic, cunoștințele elevului ar trebui îndreptate deci spre atingerea acestui scop precis. Se ocupă agricultura cu întregul lanț de operațiuni care să aducă la final un produs necesar hranei? Da. Cine nu vrea să pună o pâine pe masă dintr-un grâu sădit, crescut, ferit de insecte dăunătoare, recoltat, depozitat, măcinat cât să dea o cocă bună? Aceste operații necesită indivizi care să le ducă la final cu succes, fiecare dintre ele cerând un grad de cunoaștere. Logoree la mintea cocoșului.
Însăși înșirarea tevaturii agrare de an cu an era până acum ceva vreme o știință în sine, grija snopilor de aur căzând în sarcina a doi parteneri: românul și Dumnezeu. Unul punea în pământ, celălalt se ocupa de micro organisme, de fotosinteză, de apa cea de toate fazele dezvoltării. La urmă, putoarea intelectuală mulțumea bine mersi, curma chinul paiului secat de boabe și-l uza după plac. De ieri, de-acum o mie ori câți ani se vor fi scurs, partenerul nostru de conviețuire teritorială a mai băgat la cap câte ceva și tot caută de atunci, că deh, setea de cunoaștere tot sete este. A fost instalat cu forța în bancă, i s-au turnat zeci de mii de povești și într-un târziu le-a împlinit, chiar dacă păreau neverosimile. Altă divagație ordinară.
Unde este dezordinea, haosul? În viitor. Adică în lipsa completă a unei direcții pe perioadă nedeterminată. Fapt pentru care îndoielile decizionale curg zi de zi. Unul dintre exemple este cel al unui ministru ce am aflat că s-ar ocupa cu predictibilitatea stilurilor de acoperire pe scoarța cerebrală: învățământ. Sau cum s-o numi el. Credința lui și a multor intrastructurali este că ne trebuie o schemă de tip alternativ: da sau nu. Te șochează o astfel de creație. Premisele sunt cele explicate anterior, nevoia formării de brațe de muncă, aceiași brutari, tinichigii, coafezele…. Și nu sperie practica, lucrul, ci două gânduri ale unui om certat cu logica cotidiană: ce lege permite ca proapătul purtător de buletin să învețe tainele vreunui meșteșug direct în fluxul de producție (știu bine cum se făcea ucenicia în comunism, când vorba aia, se muncea pe rupte – atelier separat, operații supravegheate strict de un maistru) și cine decide că nu mai ai voie să urmezi în paralel liceul? Roiesc prin bibilică ideile și contradicțiile de mama focului.
Domnul ministru nu are noțiunea schimbărilor rapide și nici radicale. Mă întorc la problema agricolă. Am schimbat sapa în tractor. Principial lucrurile sunt la fel: răstorni pământul pe partea cealaltă, îl netezești, faci un șanț, depui sămânța, îl astupi și aștepți rodul. Doar că sapele, tractoarele, mașinile de discuit, de împrăștiat îngrășăminte, de recoltat, de selectat semințele, de impreganre cu chimicale, în fine, toate aceste utilaje care fac astăzi serviciile manuale din trecut se prefac de la lună la lună într-un ritm amețitor. Dânsul va școlariza tractoristul pe U 445, iar angajatorul are în dotare Fiat…. Elevul va fi ucenicul direct al unui privatizat, cum primește diploma, cine va superviza examenul de competențe profesionale și cine decide s-o primească, cu ce drept de competență? Apoi, capitalist fiind, trebuie să vândă în câștig la final, dacă nu, dă faliment și cine garantează continuarea educației profesionale?
Cum domnilor să spui stop după clasa a opta, cum să crezi că doar cei capabili pot urma o facultate? Cum să crezi că lumea se va schimba vreodată cu metalități în care ai de ales între da, ori ba? Cum să divizi în muncitori și intelectuali ca apoi să ai pretenția unei adevărate civilizații? Să fie oare imposibil ca un licean să priceapă ecuația de gradul doi și matricea în timp ce face un curs de plăcintar, n-o să poată descătușa tainele poeziilor lui Nichita învățând cum se dă cu ciocanul în tablă, îi veți spune că nu va putea memora un verset din biblie doar fiindcă face pe ajutorul de văcar la ferma…?
Se formează precedente periculoase, experimente, ca de altfel toate de până acum, soldate cu eșecuri. Ipochimeni cu mentalități ciudate, strânse în chingile unor calapoade precare, atinse de boala înțelesului că doar unii pot, alții dimpotrivă. Știți ce salvare ne paște? Această fascinantă carte numită internet, acest pas uriaș spre altruism: citește și dă mai departe pe gratis. Mai scriam eu altfel?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share