Spații culturale nr. 26 – ,,Enteresul” național


Când 15 ianuarie a fost decretată „Ziua culturii naţionale”, n-a fost inimă de scriitor care să nu tresalte, n-a fost ochi care să nu prevadă, în viitor şi pentru viitor, deschiderea unui nou şi larg orizont cultural, spre binele acestui popor atât de greu încercat, ca să reluăm, aici, o formulă veche de când lumea.
Din păcate, orizontul acela (cultural) s-a tot redus, până ce-a ajuns de dimensiunile unui singur punct – dar punct de vedere! – predominant pe la periferii şi-n subterane, printre precupeţi, parlamentari şi patroni de televiziune: gustul publicului primează! În consecinţă, cum gustul publicului cere sex, violenţă, păruieli în direct şi limbaj ca la uşa cortului, de ce s-ar deranja mass media să înfăţişeze altceva de ziua culturii naţionale? Cui îi pasă că la Botoşani a fost sărbătorit, şi anul acesta, poetul nepereche, că premiul naţional de literatură, care-i poartă numele, a fost acordat unei personalităţi a culturii contemporane? Cui îi pasă de manifestările culturale discrete şi timide, cu bani puţini şi public şi mai puţin, care s-au strecurat printre atâtea probleme vitale ale societăţii româneşti de astăzi: divorţul lui Bănică-junior, declaraţia incendiară a domnişoarei Crudu, plus cele câteva mii de violuri, tâlhării şi incendieri? Se pot compara Mihai Eminescu (Doamne, iartă-mă!) şi Nicolae Prelipceanu cu Ştefan Bănică junior? Umplu ei până la refuz stadioane, săli polivalente şi inimi? Ce texte poetice sunt mai cunoscute: „Venere şi madonă” sau „Bubulina gospodina”?
Auzi-auzi, poetul Nicolae Prelipceanu! Este el cunoscut şi iubit ca Andreea Marin, stârneşte el hohote de plâns când îşi flutură mâna de la scara avionului, îl aşteaptă, când soseşte de undeva, o armată de jurnalişti, paparazzi şi spiruhareţi? Poate să fie domnul Nicolae Prelipceanu de trei ori mai bun decât este, poate să scrie ce vrea Domnia Sa, niciodată nu va avea mii de fani pe Facebook, niciodată nu va fi cunoscut prin pieţe, la coafor şi-n birourile parlamentare aşa cum este cunoscut celebrul cuplu deja pomenit, al cărui divorţ ţine cu sufletul la gură o ţară întreagă.
Din când în când, ca să pară interesate şi de binele cultural al neamului, televiziunile se grăbesc să facă ample reportaje despre dezastrul din şcoli, despre lipsa de educaţie a noii generaţii, despre calitatea îndoielnică a învăţământului românesc. Talkshow-uri cu invitaţi semănând ca două picături de apă, la vorbă şi la port, cu Marean Vanghelie, se grăbesc să fredoneze variaţiuni pe tema fluierată de marinerul prezidenţial într-un moment de inspiraţie bahică: din şcolile româneşti ies numai tâmpiţi. Cauzele? În ordine: profesorii, familia, anturajul. Televiziunile n-au absolut nici o vină. Ele prezintă modele demne de urmat, cum ar fi, de exemplu, Oana Zăvoranu şi mama sa. Ori invitaţii lui Capatos, dintre care să nu-l uităm nicicând pe Bogdan Mizil, nu? Influenţa show-urilor păcătoase nu poate rivaliza cu un moment poetic Eminescu, Blaga, Bacovia…
Cireaşa de pe tort, tot de Ziua culturii naţionale, a reprezentat-o, însă, Elodia. Pe veci pierdută, veşnic adorată de Dan Diaconescu şi de miile de gospodine care cască gura la toate prostiile, Elodia urmează a fi căutată cu zel (fără săbii de-oţel) pe la mănăstiri, prin muzee şi gări, iar, în curând, de ce nu, şi prin librării, fiindcă soţul ei, văzând că se îngroaşă gluma, s-a hotărât să-nvie morţii. Dacă-l citea pe Eminescu, ar fi aflat că „Nu-nvie morţii – e-n zadar, copile!”. Din păcate, nici el, nici generaţia lui nu manifestă apetit pentru cultură, iar pentru lectură nici atât. Căci, vorba lui nenea Trahanache, la noi nu mai e moral, nu mai e prinţip, pe-aici primează „enteresul şi iar enteresul”, ce cultură, ce zi naţională a ei, ce Eminescu, ce!?…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share