De Rîmnic, de bine! – Rădvanul lui Răzvan


M-am suit în caleașcă, mă văd nevoit să merg la pas cu telegarii internetului, bit cu bit.
Spațiu este totdeauna prea puțin pentru cei ce au a spune multe și mărunte. Nu nesemnificative. Theo Chirac face trimitere din Retro-Râmnic la alte zece site-uri, inclusiv la Istorii regăsite și Noua dreaptă, acestuia din urmă fiindu-i accesul limitat: Chirac’s Blog, Fotografii de Theo Chirac, Geografie subiectivă, Meleaguri râmnicene, Picior de plai, Râmnicean, RTC și Sensuri. Să le deslușim pe rând.
Chiar de la primele file ale Chirac’s Blog-ului am întâmpinat o… greutate. Aceea a întinselor răspunsuri-ripostă pe subiectul-articol. Unele lasă de dorit…. Dar. Dorința lui Răzvan de a-și extinde aria jurnalistică este cât se poate de firească, un ziar precum Sensul Râmnicean are reguli mai stricte, bariere verbale, îngrădiri de pagină, precum oricare altă colaborare pe hârtie de tipar. În 5 Iunie 2010 semnează ,,Jean Michel Jarre – Rendez-vois”, prima depunere pe acest jurnal de percepții ocazionale, dar bine structurate, ultimul, ,,Cine e frumos e drag, cine nu-i frumos nu-i drag”, scris acum ceva timp, în 29 Septembrie 2015. Paleta de încercări jurnalistice, reușite, este largă, impresii de călătorie, incursiuni istorice, politică, eseuri…. Același calendar, regăsit la Retro-Râmnic și Istorii regăsite, dezvăluie trei, patru articole lunare sau doar unul, suficient pentru a da cititorului răgaz pentru o reflecție, una chiar de luat în seamă oricând faceți pasul deschiderii oricărui text: ,,Înțeleg să-mi cereți sinceritate, dar nu și nepărtinire”. Obișnuința l-a determinat să aplice încă o dată ,,Despre” sine, rac din naștere, câteva cuvinte despre ,,iubirile” și ,,neajunsurile” sale, precum și o rubrică de ,,Desene” din galeria celor personale.
O să-mi permit să trec peste următoarele bloguri din cronologia amintită la început, nu pentru că ar fi neinteresante. Motivul? Materialul se încadrează la categoria ,,galerie vizuală” în cazul Fotografii…-lor, cu un mic text despre primele încadrări ale instantaneelor, iar Geografia subiectivă conține doar două articole, tot ca în cazul Retro-Râmnic-ului, pornind de la poze. Nu același lucru se poate spune despre Meleaguri Râmnicene. Structura sa conține 41 de articole întinse pe șase ani, Februarie 2010 – Noiembrie 2015, un periplu interesant prin zonele prin care au călcat în vremuri de altădată Menelaș Chircu, Vlahuță…, tot ce a găsit demn de imortalizat Răzvan în format digital, analogic și verbal. A refăcut trasee, a surprins peisaje de la Vintileasca până la Balta Albă, loc evocat extraordinar de Alecsandri. Câteva titluri: primul, 27 Februarie 2010 – ,,Cele mai tinere valuri carpatice”, ,,Între râmnice” – 29 Martie 2010 și ultimul, 2 Noiembrie 2015 – ,,Valea Salciei”. Puteți căuta lesne materialele în cele patru categorii: Geomorfologie, Legende, Oameni, Turism. Răzvan dezvăluie cititorilor intenția deschiderii acestui șir de peripluri: ,,Nu voi obosi niciodată să urc până sus, acolo unde îmi pot roti de jur-împrejur privirea, între abruptul carpatic și dealurile ce închid la răsărit copaia Neculelor, acolo unde tihna nu-mi va fi tulburată decât de un behăit, un muget ori cântecul vreunui greiere toropit de soarele verii.”.
Între timp, capriciosa rețea de net refuză să mai deschidă Picior de plai, din ce îmi amintesc, dintr-o privire fugară anterioară, Theo Chirac vorbea despre o asociație cu acest nume, cuprindea prezentări ale două dintre cărțile sale, câteva texte despre locurile cele mai frumoase ale împrejurimilor Râmnicului și mărturiile fotografice aferente.
RTC este sigla pentru încă o încercare a lui Răzvan de a înfățișa lumea din apropiata si depărtata vecinătate prin lentila aparatului fotografic, cuvântului și creionării, notate simplu și concis: Foto & Desen & Text. Patru itemuri, Galerie, Forum, Gânduri și Caricaturi, primul cu șase secțiuni, Târgul Râmnicului, Peisaje de pe valea Râmnicului, România mea, Arhitectură, Portrete și Etno. Data primei publicări pare să fie 14 Septembrie 2009, singura specificată într-un articol.
Cel din urmă demers jurnalistic, de concepție personală, a primit numele Sensuri, catalogat ,,Blog de reacționar bătrân”, în cuprinsul căruia puteți găsi doar 14 articole, 6 în Octombrie, 4 în Noiembrie și tot atâtea în Decembrie 2009. Doar câteva sugestii: Cascada Putnei, Casa Moșescu, Popor de lași, Casele Bisocii, Dubrovnik – un oraș renăscut din propria cenușă.
Merită cel puțin o înclinare recunoscătoare subtilă de cap. Felicitări, Răzvan Theo Chirac!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. Răzvan Theo Chirac spune:

    Mulțumesc, Sorin Călin!

    • Sorin Călin spune:

      Meritul este al tău, al vostru, toți cei care ați pus umărul să reinventați presa, să readuceți acasă istoria, s-o construiți pe viitoarea. Stimă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share