De Rîmnic, de bine! – Get-beget


Cu răbdarea și interesul pentru tot ce am încercat să depun aici, un scurt periplu prin gazetăria locală, ați observat încăpățânarea protagoniștilor de a continua, de a se reinventa, de a scormoni în sine acele cuvinte potrivite….
Lipsește ceva? Da. O materie școlară numită Istoria Râmnicului, de catalog sau fără cerințe de testare. O disciplină adițională Limbii Române unde să se studieze scriitorii de Râmnic indiferent de genul literar practicat. Ne-am căpătat cu toate cele, noi, părinții și copiii noștri, cu o matematică a altcuiva, prea puțin cu a celor ce-au combinat numere și cifre misterioase aici, zi de zi, în orășelul de obârșie, ne-am procopsit cu munții și șesurile altora fără să avem totala mândrie de a le preda școlarilor sărați solul și subsolul acestei nemaipomenite zone, florile, copacii, fluturii și gâzele. N-am auzit să existe o oră de curs în care să se prezinte cu titlu de informație, aiurea măcar, pictorii râmniceni, altfel n-aș fi rămas gură-cască în fața chipului ce stă suspendat pe un perete de centru cultural. Eu tablou, Yor în ramă. Să vorbim despre muzică? Să spunem că materia este inutilă și insipidă fără înșiruirile de note, ritmuri și vorbe de-aci, de-ale noastre, fără însoțirea vechiului strai, dansurilor, locuințelor, războiului, furcii și roții, morilor, căruțelor…, întregului areal unde am devenit posibili. Cum să fii român dacă nu ai fost pe rând trac, get, dac, oltean, ardelean, muntean, dobrogean, moldovean? Cum să te declari român fără să fii întâi râmnicean sărat?
Poate vom trăi totuși să vedem acest vis împlinit. Până atunci puteți servi cu cea mai mare încredere Retro-Râmnic, un focar de epidemie naționalist-locală, în sensul cel mai curat și mai bun, pagini întregi de reconstrucție a identităților uitate, rătăcite sau pierdute pentru o vreme, pe cale să fie așezate exact acolo unde le este locul: în conștiința și arhivele inimilor noastre. Un blog cu parfum de epocă, una nu prea îndepărtată, fiindcă deșteptarea din nepăsare a venit dimpreună cu toate țările uitate sub bici și bir vreo mie opt sute de ani, trezite la rațiune și națiune, fondat și susținut de Răzvan Theo Chirac, un Simion Mehedinți după alură, varianta slim, dar și zbatere, profesor de geografie îndrăgostit iremediabil de frumoasele noastre plaiuri, poveștile și oamenii lor, o arhivă de unde poți culege ipostaze inedite, fotografii din care acesta a reconstituit nasture cu nasture, cărămidă cu cărămidă, blazon cu blazon viața de altădată a târgoveților noștri. Este admirabil cum pe baza unor mărturii în multiple nuanțe de maron a reușit să realizeze, per total, o operă beletristică, cuvinte adunate cu grijă articol de articol cu o pană exigentă, retușate finuț precum meșterii pozelor de altădată, adevărați artiști plastici ai hârtiei sensibile la lumina blițului, cu nimic mai prejos de marii pictori. Răgazul lui Răzvan de a căuta dovezi noi ale trecutului în orice moment al zilei, dar ochiul avizat sigur fură cadre pe fereastră și în timpul lecțiilor ținute la Colegiul Național Al. Vlahuță, i-a sugerat, cu siguranță, paralelele ieri-azi, puse una lângă alta exact din perspectiva pozei dintâi.
,,Blogul n-a apărut din senin, vremea l-a scos în cale…” este motto-ul consistent al paginii de internet, iar explicația autorului privitoare la intenții are sensul amintit, ,,… afecțiunea pentru orașul de pe Râmnic, dar și… dorința de a recompune trecutul și a înțelege prezentul.”. Prezența în spațiul virtual se face simțită începând cu Decembrie 2009, iar ultima postare, ,,Papion și corset”, are data 26.10.2015. Articolele sunt grupate în cinci categorii, Educație, Etnografie, Identitate, Memorie, Nostalgie, dar și după un calendar pe luni, ani și pot fi ,,atacate” direct, fiindcă feedback-ul consumatorului de ,,hrisoave” era necesar, atât pentru tragerea de inimă, Răzvan o avea probabil din naștere, cât și pentru informații nebănuite venite pe calea acestui schimb onest între suflete atinse de dor de sine. Subiective, nesubiective, găsiți sub antet cele câteva rânduri strânse în rubrica ,,Despre autor”, precum și o serie de ,,Caricaturi”, în grafică proprie. Răsfoind, vă propun cele din urmă texte: ,,Pe Strada Victoriei”, ,,1939”, ,,Ofițer râmnicean, Regimentul IX Dorobanți”, ,,Zile de sânge și durere!…”….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share