Cenaclul Alexandru Sihleanu – 4 Martie 2017


IN MEMORIAM GRIGORE RADU STĂNESCU

Sâmbătă, 04 martie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a fost închinată lansării de carte: „Oamenii adevăraţi nu mor niciodată”, autoare Floarea Stănescu. La Clubul ,,Femina” aglomeraţie specifică lansărilor de carte. Mediatorul evenimentului scriitorul şi editorul Constantin Marafet: „Bună ziua! Dragii mei, vă mulţumesc că aţi venit la o manifestare de suflet, pentru a ne aduce aminte de colegul şi scriitorul Grigore Radu Stănescu. Este o zi importantă pentru că se împlinesc 40 de ani de la cutremur. Al doilea eveniment este lansarea acestei cărţi, este un cutremur în literatura râmniceană, foarte multe lucruri le veţi întâlni mulţi dintre dvs. Este o carte despre uimire. A fost un bonom. Noi nu ştim să ne apreciem în timpul vieţii. Vă mărturisesc că abia după ce a plecat, recitindu-i cărţile, abia atunci mi-am dat seama de măreţia scrisului său. De ce trebuie să plece un scriitor, ca să vedem adevărul din scrisul lui. Am scris la ,,Cronica română”: „Iată, s-a născut romanul la Râmnicu Sărat”. Făceam referire la ,,Cavalerul dreptăţii”, un roman mare. A abordat toate genurile literare: poezie, epigrame, teatru, proză. Cartea are 348 de pagini şi în ea veţi găsi mărturii ale celor care l-au cunoscut. În ,,Cronica română” scriam ,,Memoria clipei”. Niciodată nu suntem ceea ce vrem. Profit de ocazie, printre noi se află scriitorul Traian Gh. Cristea, pe care îl rog să ne spună câteva cuvinte.”
Traian Gh. Cristea: „Stimaţi invitaţi, eu vă consider rudele mele, râmniceni săraţi. Ne-am strâns astăzi datorită spiritului celui care a fost Grigore Radu Stănescu, tovarăşul de viaţă a inimoasei Floarea Stănescu. A venit pe lume când primăvara ne săruta pe frunte, solar şi stelar. Solar pentru că era un bonom. L-am văzut şi în postura de scriitor, când i-am cerut date biografice pentru o carte alături de Costache Florea şi Mircea V. Homescu. Am rămas mai ataşat după ce a ieşit carte. La lansare a fost şi Dumitru Pricop. L-am inspectat când era la catedră. Merită efortul şi strădania dnei Floarea Stănescu. Una dintre cele mai grave boli ale secolului este fuga de lectură. Aşa cum este firesc să sărim în ajutorul cuiva sau să întoarcem spatele când ne jignesc, aşa să le cucerim sufletul când trăiesc, să ne apropiem de lectură. Grigore Radu Stănescu nu a făcut umbră cuvântului degeaba, ţinea la cuvânt. Iată ce zicea Paul Valery: ,,Scriitorul adevărat este un om care nu-şi găseşte cuvintele. Atunci le caută. Şi căutându-le, găseşte ceva mai bun”. În spatele cărţii se ascunde multă trudă. Grigore Radu Stănescu este unul dintre lorzii scrisului râmnicean. O felicit pe dna Stănescu. Veţi găsi în carte cuvinte adevărate, de suflet. În era facebook-ului, a internet-ului exprimarea pe net lasă de dorit. Sunt tineri care nu ştiu să zică ceva despre o carte. Sunt infirmi sufleteşte. Să fiţi mereu alături de cei care scriu. Vă mulţumesc!
Constantin Marafet: „În România există două doamne de exelenţă care se ocupă de menţinerea memoriei soţilor. Este vorba de Valentina Pituţ şi Floarea Stănescu. L-am cunoscut pe Grigore Radu Stănescu ca ,,omul cu capra roşcată”. D-sa are origini exact în nervurile frunzei din care m-am născut şi eu. Despre ,,Omul cu capra roşcată”: ,,Dimineţile întârziau totdeauna. Luna bătea cuie ruginite în copacul din faţa restaurantului ,,La paharul de aur”. Grăbeam paşii prin dimineţi desculţe pentru a înnoda silabe înnoptate. Strângem în palme jucăuşe o parte din universul său. La butonieră avea o capră roşcată. Doar eu o vedeam. – Ei dragul meu, nu pot să mă despart de elevii mei. Fac neveta, nu mi-e greu. El, omul cu capra roşcată, inventase zeci de clipe de linişte sub priviri. Le oferea dizinteresat. Aşa cum oferi celor pe care pe care îi iubeşti trandafiri cosmici. Iubea necondiţionat oamenii. Îmi amintesc de fiecare dată de anii 1984-1985, când împreună cu Vasile Ghinea, Lică Petcu, Doru Georgescu şi alţi mari frumoşi din nebunia noastră, am înfiinţat un cenaclu, Cenaclul ,,Lira”. Clipe de mărturisit am petrecut în acel cenaclu. Acolo am înnodat prietenii pentru tot restul vieţii. La niciunul dintre ei nu am văzut niciodată invidia, ura sau prefăcătoria. Omul care plimba, cu o demnitate şi o nobleţe aparte, capra roşcată prin mediile literare, publicase deja prin Iaşul literar; era un fel de vedetă, printre noi. Dar nu, el nu se purta ca o vedetă, era de o modestie incurabilă. Peste ani şi ani, marele poet Horia Zilieru mi-a povestit, cu mult drag, despre debutul său. Nu-l uitase! Trecuse peste o jumătate de secol. Mare lucru. Nu era înalt, înălţimea lui era gândirea, nobleţea şi spiritul viu. Îl întâlneam adesea pe străzile Râmnicului. Îl priveam cum ridica la piept uragane, cum îndesa toate răutăţile lumii în cele patru camere mobilate ale inimii sale. Ajunsese la un moment dat, un fel de şef al culturii locale (avea expertiza necesară, director al Bibliotecii Municipale, director al Casei de Cultură, etc.). Eu, noi ne-am bucurat. Era unul de-al nostru. Bucuria nu a durat mult. În naivitatea mea credeam că pot să editez şi să tipăresc un ziar cultural. Eratotuşi anul 1987. (…) Grigore Radu Stănescu, căci despre domnia sa este vorba, a fost o pată de sânge care vorbea oamenilor despre iubire. Poporul râmnicean nu are voie să-l uite. Cărţile sale stau de veghe cetăţii apărând-o. Să profităm de faptul că dna dr. Lucreţia Dediulescu se află printre noi.”
Lucreţia Dediulescu: „Bine aţi venit la această sărbătoare! Vă spun La mulţi ani! L-am cunoscut pe dl prof. Grigore Radu Stănescu în vara anului 1967, instructor de tabără. Am fost cu dânsul şi ne recita poezie. Am fost vecini de scară la bloc. Dl Stănescu a ars ca o torţă. L-am cunoscut şi ca pacient şi îmi povestea de activitatea sa scriitoricească. Era din Buda. Amintesc acţiunea de înaltă ţinută desfăşurată pe parcursul a două zile (6-7 iunie 1987) sub genericul „Râmnic – vatră-nfloritoare” prilej cu care fiii Râmnicului se întorc acasă pentru puţin timp. Atunci profesorul universitar, istoricul şi criticul de artă Negoiţă Lăptoiu de la Universitatea din Cluj-Napoca a donat oraşului, în semne de preţuire, valoroase obiecte de artă (pictură, grafică, sculptură). La acea manifestare culturală de mare anvergură au fost prezente la Râmnicu Sărat personalităţi de marcă ale culturii româneşti, cele mai multe formate la şcoala râmniceană: scriitori Florin Muscalu, Alexandru Săndulescu, Radu Cârneci, Passionaria Stoicescu, istoricul Gheorghe Buzatu, finii donatorului dr. Lucreţia Dediulescu şi ing. Traian Dediulescu, Gicu Ionescu – rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, Avram Lăptoiu – dir. general în Ministerul Finanţelor (văr primar cu istoricul Negoiţă Lăptoiu), Iulian Neacşu – prof. universitar la Universitatea de Psihopedagogie, Bucureşti, Titel Constantinescu (scriitor şi regizor), Ecaterina Ţarălungă (istoric, filolog, prof. universitar Buicureşti), Ion Albu (prof. universitar la ASE Bucureşti), Nicolae Alecu (prof. universitar la ASE Iaşi), Ştefan Mirică (prof. universitar Bucureşti), Crişan Mircioiu (prof. Universitar şef la Clinica de Chirurgie a Spitalului din Cluj-Napoca), Constantin Vraciu, Traian Stoicescu ş.a. Au fost prezente personalităţi locale, cu responsabilităţi de prim rang în probleme culturale, industriale, economice, sociale: Radu Gheorghe (prim secretar), Grigore Radu Stănescu, preş. Comitetului de Cultură, Mihai Ceauşu, dir. Muzeu orăşenesc şi Muşat Victoria (secretar cu probleme sociale). Muzeul din Râmnicu Sărat s-a îmbogăţit pe timpul aşa zisei ,,ciume roşii”. O felicit pe dna Floarea Stănescu că a avut răbdarea să adune cuvinte care vor rămâne peste timp. A citi o pagină pe internet se uită imediat, după carte rămâne imaginea. Recomand părinţilor: daţi-le copiilor cărţi. Această carte rămâne în memoria colectivă ”.
Constantin Marafet: „Veţi urmări un documentar despre Grigore Radu Stănescu, la lansarea volumului despre Alexandru Sihleanu, un interviu la bustul lui Alexandru Sihleanu din com. Sihlea, jud. Vrancea, de Constantin Marafet. De la Buzău ne onorează cu prezenţa dl Dumitru Dănăilă.”
Dumitru Dănăilă: „Am avut plăcerea să scriu în cartea care se lansează astăzi, la invitaţia dnei Floarea Stănescu. Tot ce am spus în carte este scris cu mare plăcere. Pot spune că îl cunosc mai mult din opera pe care a lăsat-o. Dna a depus eforturi substanţiale pentru a scoate această carte. O felicit pentru că s-a preocupat de această carte simbolizând nu numai iubirea pentru cel comemorat, dar şi pentru ce a lăsat scriitorul.”
Constantin Marafet: „Avem un cronicar la Râmnicu Sărat, dar nu Grigore Ureche, Vasile dl Ghinea, care scrie despre toate evenimentele culturale ce au loc în această urbe. Dacă vrea să ne spună câteva cuvinte, dacă nu…”
Vasile Ghinea: „Omagierea unei personalităţi care s-a făcut remarcată în timpul vieţii şi a lăsat comunităţii, din care a făcut parte, opere care măresc zestrea culturală, este un moment de mare încărcătură emoţională. Grigore Radu Stănescu, căci despre el este vorba în cartea semnată Floarea Stănescu, ,,Oamenii adevăraţi nu mor niciodată”, care se lansează astăzi, a fost un scriitor care a abordat cu succes mai multe genuri literare: monografie, dramaturgie, proză şi poezie. I-am pus în scenă două piese de teatru în interpretarea elevilor de la CN ,,Alexandru Vlahuţă” şi Liceul ,,Ştefan cel Mare” ar într-una din piese, la insistenţa sa, am jucat chiar eu. Omul Grigore Radu Stănescu a fost metalurgist, profesor, dir. la Biblioteca Municipală, dir. la Casa de Cultură, preş. Comitetului de Cultură, inspector principal personal. Când l-am solicitat, m-a sprijinit. Mi-a dat concursul la înfiinţarea Cenaclului Lira, alături de Constantin Marafet, Doru Georgescu, Lică Petcu, Petru Mocanu, ş.a. Aveam şi sprijinul lui Puiu Cristea, cel cu ,,Ninsoarea cerbilor albaştri”, la rubrica ,,Manuscris” din ,,Viaţa Buzăului”, care, la invitaţia noastră, a venit la Râmnic să ne cunoască. Grigore Radu Stănescu a plecat dintre noi în plină ascensiune literară. Am fost onorat, la rugămintea dnei, să scriu câteva rânduri în carte, fapt pentru care, astăzi, îi mulţumesc. Dna Floarea Stănescu merită toate felicitările pentru munca deosebită în perpetuarea memoriei tovarăşului de viaţă şi a scriitorului, în special.”
George Anghel: „Dnelor, un sincer La mulţi ani pentru primăvara care a sosit. Cer scuze dnei Floarea Stănescu pentru faptul că, din cauze obiective, nu am scris în carte, la rugămintea d-ei. Îl cunosc pe Grigore Radu Stănescu din 1961. Sunt multe de depănat. La Valea Salciei ne întâlneam cu fostul primar, cu preotul Nicu Sanda, cu dr. Trandafir. S-a bucurat ca un frate când am intrat la Facultatea de Medicină militară şi s-a întristat, tot ca un frate, când am renunţat, din cauza posibilităţilor materiale. Pentru mine a fost un munte: dir. la Biblioteca Municipală, dir. la Casa de Cultură, şef la cultura locală. Regret, că ar fi împlinit 75 de ani luna aceasta. Vă doresc multă sănătate!
Constantin Marafet: „Aţi vorbit de Valea Salciei. Să dăm legătura cu altcineva care are legătură cu Valea Salciei, dl Ion Muşat.”
Ion Muşat: „Drumurile noastre s-au cam întretăiat. Am făcut facultatea, cam în aceaşi perioadă şi discutam să ne întoarcem să facem ceva pentru localitatea de unde ne tragem. Cei din Valea Salciei au drumuri asfaltate, cămin nou, şcoală nouă, apă în casă. Cu dl Grigore Radu Stănescu am mai colaborat când era dir. la Biblioteca Municipală, la Casa de Cultură. Din păcate l-am văzut la cabinet la dna dr. Dediulescu. Vă apreciez dna Stănescu pentru ceea ce faceţi.”
Constantin Marafet: „Dl Matincă Costea a lucrat cu dl Grigore Radu Stănescu.”
Matincă Costea: „Grigore Radu Stănescu a constituit o figură emblematică, mai ales în postura de conducător de instituţie. Revista ,,Contemporanul” mi-a publicat o poezie alături de Grigore Radu Stănescu şi am încercat un sentiment de mândrie. Felicit pe dna Floarea Stănescu pentru faptul că a reuşit să ducă la bun sfârşit cartea. Această editură, ,,Rafet” a publicat nume sonore. Despre Grigore Radu Stănescu se poate vorbi mult.”
Constantin Marafet: „O dnă de la Clubul ,,Femina”, dna prof. Alexandra Popescu.”
Alexandra Popescu: „Nimic nu este întâmplător. Ieri a fost sărbătoarea scriitorilor. Paşii mei s-au intersectat cu paşii lui Grigore Radu Stănescu în activitatea profesională. Întotdeauna dânsul emana o bonomie şi o linişte sufletească. A rămas o emblemă pentru activitatea culturală a oraşului. Acţiunea de astăzi se datorează dnei Floarea Stănescu. O felicit din suflet.”
Constantin Marafet: „În luna aprilie vom avea lansare de carte, surpriză, Vintilă Horia, ,,De lângă Escorial, cu Râmnicul în gând”. Un prieten al lui Grigore Radu Stănescu, scriitorul Dan Zanfirescu”.
Dan Mihail Zanfirescu: „Mă duc cu gândul în ’67 discutam cu Grigore Radu Stănescu despre intervenţia în Cehoslovacia. Îmi amintesc, cu drag, de părinţii, familia lui. Este un moment emoţionant. Au început să se rărească rândurile. O felicit pe dna Stănescu pentru ceea ce face in memoriam Grigore Radu Stănescu.”
Constantin Marafet: „Urmează un moment muzical. Cântă Anya Bunduc!”
Constantin Marafet: „O scriitoare, dragă mie, Nina Beldie (Mara Trestianu):
Nina Beldie: „Vreau să-mi exprim recunoştinţa pentru dna Stănescu, pentru ceea ce a făcut pentru pentru cel care a fost Grigore Radu Stănescu. L-am iubit pentru ceea ce a creat pentru cei mici. ,,20 de poezii pentru cei mici”. M-am referit în carte, la cel omagiat astăzi, în versuri: (Poetului Grigore Stănescu) ,,Ne-a dăruit lumina/ Între coperte de carte/ Prezent fiind mereu/ Deşi-i plecat departe// A adunat în slove/ Din stele, licurici/ Şi-a rostuit o carte/ Cu drag, pentru cei mici!// Devine azi cuvântul,/ Ecou pentru departe…Poetul e aici/ Cu minunata-i carte!” (mai 2014).”
Constantin Marafet: „Trebuie spus că a existat un Festival ,,Ion Băieşu”. Una dintre ediţii a fost câştigată de Grigore Radu stănescu. În carte a scris şi dl Costică Drîstaru.”
Costică Drîstaru: „L-am cunoscut, când eram militar, îl invitam la unitate să discutăm, cu militarii, diverse cărţi. Mă bucuram mult când ne dădea concursul. O stimez pe dna prof. Stănescu că îi duce mai departe memoria.”
Constantin Marafet: „Una dintre cele mai vechi cenacliste, dna Valeria Popa.”
Valeria Popa: „Pe data de 16, luna aceasta, la ora 14:00, împreună cu dna Ciurumelea, lansez volumul ,,În umbra inocenţei”. L-am cunoscut pe dl Stănescu pe holurile Casei de Cultură. Ţin bine minte, era respectos. De câte ori se întâlnea cu o doamnă făcea o reverenţă şi un zâmbet în colţul gurii. Puţine soţii mai aduc la suprafaţă amintirea soţilor.”
Constantin Marafet: „Un moment muzical, cu folkistul Manea Agheană.”
Constantin Marafet: „Să ascultăm pe dna prof. şi scriitoare Ecaterina Chifu.”
Ecaterina Chifu: „Dl Grigore Radu Stănescu a fost şi a rămas un cetăţean de onoare al Râmnicului Sărat. L-am cunoscut în paginile revistei ,,Vitralii”. Trebuie să apreciem iubirea dnei Stănescu, ce a dat această carte ce îmbogăţeşte cultura râmniceană.”
Constantin Marafet: „Să aflăm ce au compus tatăl şi fiul, Mihai şi Nicolae Constantinescu.”
Mihai Constantinescu: „(Mărţişorul dlui Grigore Radu Stănescu) Înfloreşte ghiocelul/ În pădurea râmniceană/ Şi sub raza jucăuşă/ Zburdă mieii în poiană./ Din pădurile din dealuri/ Şi prin ramuri de platani/ Vine o pasăre măiastră/ Să ne spună „La mulţi ani”./Azi, când scriu acese rânduri/ La-nceput de mărţişor,/ Citim titlul pe o carte/ Cum că oamenii nu mor,/ Ei trăiesc în veşnicie/ Doar prin operele lor./ De pe plaiul râmnicean,/ Din poienile cu soare,/ În sărbătorescul strai/ Ne zâmbesc iar mărţişoare./ Dintre ele ne-am ales,/ Cu Grigore Radu Stănescu./ Om de teatru şi poet,/ Şi prozator de valoare/ Strălucind din veşnicii/ Prin a scrisului splendoare,/ Că a fost şi va rămâne/ Opera lui azi ne-o spune/ Că al scrierilor faur/ Ne-a lăsat un scump tezaur./ Bate luna în ferestre/ Într-o seară de poveste/ Începând cu Eminescu/ O continuă Stănescu.”
Nicolae Constantinescu: „(Doamnei Floarea Stănescu) La început de primăvară,/ Jos pălăria pentru o doamnă!// Să nu uităm pe cei ce nu mai sunt,/ Să le sădim o floare pe recele mormânt,/ Să îi slăvim în fapte şi cuvânt!// La început de primăvară,/ Jos pălăria pentru o doamnă!”
Constantin Matafet: „O rog, să ne spună câteva cuvinte nepoata Cristiana Ana-Maria, pe care bunicul a iubit-o mult.”
Nepoata, cu ochii în lacrimi, a spus: „Sper să fac măcar jumătate din câte a făcut bunicul meu şi la un moment dat să scriu o carte.”
Constantin Marafet: „Să o ascultăm şi pe dna Aneta Pioară.”
Aneta Pioară: „Sărbătorim azi 75 de ani de la naşterea scritorului Grigore Radu Stănescu. Protagonistul este scriitorul Grigore Radu Stănescu, care a trecut prin toate genurile literare. Menţionez că această carte denotă efortul şi minuţiozitatea cu care a scormonit prin toate publicaţiile să fie o reuşită. Orice carte este o parte din tezaurul cultural. Este bine structurată. Am trăit unele momente pe care le-a redat în unele cărţi. Sunt om al cărţii şi mi-au plăcut mult motto-urile. Trecem prin viaţă roşi de ambiţii. Felicitări dnei Stănescu!”
Constantin Marafet: „În încheierea evenimentului de astăzi să dăm cuvântul autoarei.”
Floarea Stănescu: „Mă bucur nespus de mult că Grigore a reuşit să strângă în jurul lui încă o dată atât de multă lume, unii colegi. Eu vă mulţumesc tuturor din suflet că sunteţi astăzi aici. Cartea aceasta, care vine spre dvs., nu ştiu cât de importantă este prin ceea ce am scris eu, dar ştiu că este importantă prin ceea ce aţi scris dvs, prin ceea ce a scris critica literară. Este o scurtă incursiune în viaţa unui om. Nu este o carte de beletristică, este o carte de tip monografie (partea întâi), a doua parte, evocări ale acelora care l-au cunoscut, a treia parte cuprinde scrieri ale lui Grigore, publicate în diferite publicaţii ale vremii şi unele inedite. Şi câteva versuri: De ziua ta/ Tu ne priveşti de sus/ De-acolo dintr-o stea/ Şi ne zâmbeşti de ziua ta.// Noi ţi-am aşezat mesele-ntinse/ La care stau colegii toţi/ Şi ţi-am lăsatun loc la masă,/ Şi te-aşteptăm să fii cu noi/ Râzând printre nepoţi.// Dar tu nu eşti de ziua ta,/ Suntem doar noi/ Şi cartea ta!”
Totul s-a încheiat, la cafeaua literară, cu autografe.
Sâmbătă, 11 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Ecaterina Chifu. Vă şteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share