Cenaclul Alexandru Sihleanu – 25 Februarie 2017


PRIVIGHETOAREA A DEVENIT POLIGLOTĂ

​Sâmbătă, 25 februarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, susţinut, cu aplomb, de Matincă Costea, „veşnic tânăr şi ferice”, pe un cuplet prolog, la spectacolul cu acelaşi nume, „La braţ cu voia bună”, semnat Matincă Costea, o scenetă, „La un telefon public”, semnată Mircea Crişan şi… aplauze.
​A urmat lectorul de serviciu, tot… Matincă Costea, cu un articol, „De ce a fost ucisă muzica corală?” şi două povestiri: „Viscolul urla cumplit” şi „Uite vulpea, nu e vulpea!” Matincă Costea este, am mai spus-o, o filă din istoria culturală a Râmnicului Sărat. A fost, o perioadă, redactorul emisiunii locale a Centrului de Radioficare. Are talent de povestitor. Descrie imagini din trecutul cultural al urbei care l-a adoptat, ca un bun râmnicean. S-a cununat cu umorul şi a ieşit la pensie de pe scena Casei de Cultură, azi Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. Piesele sale, mă refer la ceea ce scrie, cuplete, monologuri, povestiri, sunt străbătute de un patriotism, spune el, exagerat, într-o caracterizare personală. Multă sănătate şi să scrie mai mult, să nu mai tragă chiulul!
​Invitatul special, Manea Agheană şi chitara sa, a creat un moment muzical deosebit.
​„Foarte plăcute momentele prezentate de dl Matincă. Aceste momente, petrecute cu 50-60 de ani în urmă, mi-aduc aminte de numeroase spectacole la Casa de Cultură, când nu găseam bilete. Am fost odată invitatul lui Ionel Budişteanu, m-a aşteptat în faţa Casei de Cultură şi am intrat cu d-lui la spectacol. Cred că dl Matincă ar trebui să prezinte, pe scurt, momente din trecutul Râmnicului Sărat, în fiecare săptămână. Sunt foarte interesante, îl ascult cu plăcere.” (Dumitru Hangu)
​„Dl Matincă ne reaminteşte viaţa unei alte generaţii. L-am cunoscut foarte bine pe Iubitu, fratele scriitoarei Pasionaria Stoicescu. Am locuit pe aceeaşi stradă. D-lui avea şi un câine lup, cu care se plimba pe centru. L-am cunoscut foarte bine pe Cahane, felul cum cânta la acordeon, cu toată fiinţa sa. L-am cunoscut foarte bine pe Marcel Petroiu care era o enciclopedie de meserii. Se pricepea la foarte multe. Mă duceam să developez fotografiile la d-lui. În perioada anilor 60-70, pentru tineretul de atunci, erau spectacole la care venea foarte multă lume, se spărgeau şi geamurile. Un moment demn de remarcat, nici un spectacol nu începea fără dl Matincă prezentatorul, care avea şi momente vesele. Ce scrie dl Matincă ar trebui păstrate, cu mare grijă, astfel se pierde istoria oraşului.” (Valeria Popa)
​„Oraşul are deja o istorie scrisă, mulţi fiind cei ce şi-au depus amintirile pe hârtie. Cu fiecare scriitor se îmbogăţeşte patrimoniul istoric al oraşului. Fiindcă s-a vorbit despre imnuri, este bine de ştiut și de tras învățăminte din povestea imnului Albaniei, pe o melodie a lui Ciprian Porumbescu și versuri scrise de Aleksander Stavri Drenova, publicate în 1912, o formă calchiată a versiunii românești originale, ,,Pe-al nostru steag e scris unire”, un furt intelectual care a devenit în 1947 stindardul național al albanezilor. Nu sunt sigur că ar exista o bonificație din partea statului europen vecin, compensator. Privitor la scriitura dlui Matincă, aş vrea, pe viitor să ţină cont de câteva sfaturi. În text sunt câteva inadvertenţe. Este vorba de concordanţa unor cuvinte cu conjunctura digresiunii literare și tipologia conținutului, deseori prea rigide. Ex: ,,vulpea a fost introdusă…” ar putea deveni, ca într-o poveste, ,,vulpea a fost vârâtă…”. În rest… numai de bine.” (Sorin Călin)
​„Legat de articolul cu muzica corală, este o tristă realitate, cu ceea ce se întâmplă cu muzica românească. ,,Muzica de altădată/ Declarată decedată/ Şi privighetoarea cântă,/ Tot engleză şi e mândră”. Legat de povestiri, la ,,Viscolul urla cumplit” mi-a plăcut descrierea viscolului, comparaţii, cum ar fi ,,paşii de plumb”, metafore, ex:,,petale de argint”. Legat de cea cu vulpea, ştiu că vulpea, din fire, este un animal şiret, cu toate astea Petroiu a fost şi mai şiret. Dedic și acestei povestiri o epigramă: Vulpea noastră şugubeaţă,/ Animal din fire hoaţă,/ I-a făcut viaţa un chin/ Până când i-a zis amin. Și încă una inspirat de o știre recentă: Uite, Râmnicu Sărat,/ Oraşul ce-a înviat!/ Cu o groapă de valoare, / Dă istoriei culoare.” (Nicolae Constantinescu)
​„Scriitura dlui Matincă este de nota zece. Este educativă, trebuie predată în şcoli, ca elevii prezenţi şi viitori să cunoască istoria culturală a oraşului nostru.” (Elena Cambeşteanu)
​„Îl găsesc, astăzi, pe dl Matincă întinerit, în deplin acord cu titlul colajului prezentat astăzi. Luate în întregul lor, articolul, cât şi cele două povestiri evocă timpuri de mult trecute din activitatea Casei de Cultură, la care dl Matincă a participat activ şi direct. Sceneta, ,,La un telefon public”, este mereu actuală, prezentată într-o formă încifrată, care vizează şi timpurile contemporane. Cupletul, ,,La braţ cu voia bună”, se referă la o perioadă când în Casa de Cultură se făceau texte cu responsabilitate de către instructorii Casei de Cultură şi se prezentau pe scenă, se pleca în turnee, unde uneori nu mai aveau bilete să vândă spectatorilor, aşa cum s-a întâmplat la Babadag. A fost o perioadă când Casa de Cultură funcționa pe autofinanţare. În prima povestire, ,,Viscolul urla cumplit”, este evocată perioada anului 1954, când zăpada a căzut cu nemiluita peste toată ţara şi implicit asupra oraşului Râmnicu Sărat. Să mai descrie asemenea momente, pentru că se şterg şi viitorimea nu mai are de unde să afle asemenea lucruri. Dl Matincă relatează evenimente din viaţa personală, cărora le dă o formă literară.” (Floarea Stănescu)
​„Dl Matincă este considerat, de cititori, o adevărată comoară umană şi este urmărit la Cenaclul „Sihleanu” cu mare interes, de cititori, deoarece este un reprezentant al trecutului prezent. La dl Matincă impresionează calităţile umane şi artistice. Este un bun povestitor, un talent nativ, în care se remarcă naturaleţea mesajelor transmise, care ajung la inima cititorilor. Consider că trebuie să continue acest drum de a descoperi frumuseţile trecutului şi că vulpea niciodată nu moare. A se vedea ,,Ursul păcălit de vulpe”. Îl mai aşteptăm cu povestiri vânătoreşti.” (Adrian Câmpeanu)
​„Dl Matincă este un mare patriot, prietenul nostru comun, cu mult umor, care ne încântă de fiecare dată. Este o plăcere de al revedea, de a-l asculta, pentru că ne binedispune. Amintirile d-lui sunt pe undeva şi amintirile noastre, cei mai vârstnici dintre noi. Imnul Râmnicului Sărat a fost o încântare pentru mine şi o binecuvântare pentru oraşul nostru. Îi dorim multă sănătate, putere de muncă şi aşteptăm o nouă carte, cu amintirile d-lui pentru generaţiile viitoare. Face cinste Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, îi mulţumim că există şi îl aşteptăm cu drag.” (Mioara Zaharia)
​La final, invitatul special, Manea Agheană şi chitara sa, a încântat asistenţa cu muzică.
​Sâmbătă, 04 martie, începând cu ora 11:00, şedinţa Cenaclului literar-artistic„Alexandru Sihleanu”, va fi închinată lansării de carte: „Oamenii adevăraţi nu mor niciodată”, autor Floarea Stănescu, o carte in memoriam Grigore Radu Stănescu. Vă aşteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

3 răspunsuri

  1. George anghel spune:

    De ce nu se afiseaza cronica cenaclului din 4 martie 2017 ? Regretabil ca nu pot citi.

    • Sorin Călin spune:

      Domnule Anghel, cu puțină răbdare veți putea fi beneficiarul articolului abia duminică. Trebuie să-l înțelegeți pe domnul Ghinea că a avut o săptămână încărcată și nici azi, vineri, la ultima mea vizită din jurul prânzului nu reușise să termine redactarea ședinței din 4 martie. Cu scuzele noastre…

  2. Anghel George spune:

    Aveti dreptate Dle.Calin.Are perfecta dreptate Vasile Domnu Ghinea ptr.ca are o varsta frumoasa.Sa auzim numai de bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share