Pe urmele… Facebook-ului – Educație verbală


Speram, sper de prin 2007, că România se va trezi la buna realitate și-și va pondera comportamentul până la a spune săru’mâna gâștelor.
Glumă nu este, se poate lua la propriu expresia folosită pentru a mai ne norocită parte umană, ajunsă în pragul disperării și disfuncțiilor cerebrale din dragoste sau alt neajuns social, gândesc că dând binețe și urând trai lung cât a lăsat biologia pentru o biată pasăre, animal sau gâză, ești în stare să prețuiești pe cel de-o teapă cu tine, un simplu ins. Orice nume ar purta. La data când va deveni public acest articol nu știu cum va mai arăta țara, azi însă, la 3 Februarie, este la marginea unui hău în care va cădea mult și bine. Ura este atât de puternică și atât de tânără încât niciun tip de ameliorare nu va mai da roade vreodată. Dintre toate relele ce le voiam eradicate pentru totdeauna, cel al vorbei stricate pare deja făcut, ireversibil. Mă simt neputincios în fața acestei avalanșe de invective din gura cui credeam mai puțin, din mințile cele mai luminate, de la prieteni….
Mi-am propus totuși să fiu de partea cuiva, motivându-vă cât se poate de concis: vreau să trăiesc și mâine. Și nu oricum. Am decis să mă desprind de tot ce înseamnă vulgaritate și mă alătur cuvântătorului civilizat, celui din gura și mâna căruia nu vei auzi și citi niciun lucru necuvenit, oricât de potrivnică ar fi cea mai ingrată situație, oricâte revoluții se vor mai pune pe tapet dinpartea orcărei persoane gata să-și asume tot laptele de mamă supt de popor.
N-am crezut niciodată că învățătura școlară va salva pe de-a-ntregul o nație, este mult prea puțin pentru a pune stavilă pornirilor necontrolate, acele răzvrătiri fiziologice, firești altfel, un organism are nevoie de apărare și principala armă este continua agitație, degeaba încerci să-l înveți cifrele dacă punerea în practică nu poate acoperi mai mult de banii de buzunar pentru un snacks, fizica pentru a calcula exact viteza medie, dar băbească, de a traversa de pe un trotuar pe altul, chimia doar pentru a vedea că turnând apă peste vin, asta mult mai târziu, se înmoaie oarecum gradele alcoolului și te amăgești că ești învingător într-un concurs amical. Restul învățămintelor par a nu avea niciun folos, nicio știință pare să nu aibă efect când suntem puși în situația de-a avea cuviință, oricare ar fi veacul modern în care am trăi. Modernism, ce să fie acela? După mine, căutând o formulare pertinentă, avantajul prezentului în fața trecutului, căci este ușor a te afla astăzi cu burta țeapănă, cu salariu sau profit patronal la îndemână și să folosești, precum un personaj cunoscut în lumea radioului, nu-i mai știu numele, cele mai scabroase vocabule pe post de indignare, rețineți, indignare, nu mai mult, fiindcă pe la 3 dimineața sau oricare altă oră, te duci frumușel la frigiderul plin și apoi la culcare într-o cameră călduroasă. Să spun ce voia plebea acum 27 de ani? Mi-e că n-am cui, n-ar înțelege simplitatea celor ce flămânzi, celor care nu mai aveau putere, de frig, să rostească mai mult de o ,,libertate”. Și ce prețioasă!
Să spun că nu știam atunci că Ceaușescu fusese un despot, că nu aveam cultul acestei vorbe, că oricâtă ură se strânsese nu ne puteam închipui că împuținând rațiile de hrană chiar se săvârșea o crimă, nici când munca era istovitoare și prea multă? Să spun că nu cred nici azi că merita sloganul ,,moarte tiranului”? Este suficient să spun că nu mi-aș dori-o. Nici încarcerarea n-o recomand nimănui, iar ceea ce ție nu-ți place….
Că e ușor să spui ce ție ți se pare drept la o cântărire ușoară și mai greu să nu fii tu cel ce trebuie să-și pună căluș la gură pentru toate urâțeniile unei limbi. Doar că tu ești slobod la gură.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share