Pe urmele… Facebook-ului – Educaţie senzuală


Da’ ce să facem noi cu patinele? Aveam pârtiile de ghețuș frecate bine de bocanc din piele de porc în curticica școlii și destule pe traseul până acasă.
Băiatul este un mic ghiolban, are mania îmbrâncelii, scatoalcelor, șuturilor în fund, piedicii…. Căci oricât a încercat tovarășa învățătoare, cu urecheli și perciuni scurtați din două mișcări rapide de clește arătător-policar, n-a făcut din el o cumințenie. Probabil de aceea a trecut furios în pauza următoare la execuții de cozi neîntinse bine de colege, de-o răzbunare. Păi de unde atâția infractori? Tocmai din acest comportament devenit din aproape în aproape violent, vătămător până la a ,,lăsa rece”, luând de bune inclusiv exemplele marilor conducători cărora li s-a făcut un titlu de glorie din măcelurile lăsate în urmă de războaie. Asta cu neatârnarea, cu cotropitul nu țin. Își scot inconștienții copii ochii cu săbiile ca la 1475, avem noi, cercul muzicanților locali, întâmplarea wilhelmteliană a fraților Titi și Mitu în care povestea a fost reprodusă pe viu și în loc de măr în vârful săgeții s-a nimerit un glob ocular, își taie beregățile de la 1600 încoace. Anatomia lui Toma Alimoș este chezașă, tragerile pe roată ale trioului ardelean, înjunghierile pe la spate, fărâmarea capului cu prima piatră ieșită în cale, furci, topoare, satâre, ustensile primitive, ca și răscoala de la 1907, experimente cu obuze, cartușe, chimicalele din uzul laboratorului de chimie pentru petarde și tunuri cu carbid, electrocutări cât să te zgâlțâie….
Năzbâtii puse la dispoziție de informația venită pe căile școlare. Din același loc provin și primele cuvinte deocheate, puzderie în limba și literatura noastră. Diferită însă la fete, pedagogia face discriminări flagrante, mascul fiind primești o palmă, femela o vorbă mai răspicată, tu pilă, ea andrea, tu doi metri, ea doar unu cincizeci la săritura de pe loc, tu breton și periuță, ea părul lung, dichisit cu pampoane și clame fistichii. Și dacă pentru fete a arăta bine are conotații pur senzaționale, băiatului nu-i folosește la nimic. C-așa scrie la carte. Una pe care n-am găsit-o niciodată și sunt încă destule necitite despre ce ai de făcut cu tine și viața ta.
Că tot spusei viață, mă întorc la patine. Iarna te ține în casă ascultând la gura sobei bolborosind vreascurile aruncate un minut în urmă, sperând la mai bine și la căldura îmbietoare a primăverii. Dar numai pe tine. Ceilalți sunt la băi de zăpadă și ger, unii în arena înghețată din spatele primăriei, alții sus pe munte…. Și câți au lăudat beneficiile naturii! Scriitorii ducându-și personajele pe poteci până pe cea mai înaltă culme, poeții imbătați de cetina de brad, cântăreții hăulind în buza prăpastiei…. Gândind optimist, te poți alege cu o trântă și stând pe patine, și la o escaladă nu foarte abruptă, mulți adoptând acest curaj de sine pentru experimentele de rezistență impuse de apa coagulată la întâlnirea cu minusurile termometrului.
Îmi mai fac cunoscuții în ciudă în încercarea de a mă face părtaș la bucuriile iernii, aplicându-mi zicala fatalist-optimistă ,,Dacă e să mori, mori și acasă!”, și prefer varianta, n-o să mă convingă nimeni să-mi las oasele îngropate în cine știe ce pustiu montan, doar de dor de pădure, nu găsesc nicio plăcere în a dârdâi de frig ore în șir sau de spaimă că pot deveni hrană pentru lighioanele hămesite. Doamne ferește de-o avalanșă! Prefer ca atare….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share