Pe urmele Facebook-ului – Educație politică


Își amintește cineva o frază întreagă din plictisitoarele texte ale manualelor de economie politică?
Ba. În afara dezvoltării multilaterale a societății socialiste…. Cu toată propaganda, îndemnurile de-a gusta seve doctrinare n-au avut niciun succes de memorare, oricâte formulări încercau profesorii angajați să inoculeze învățăturile marelui partid n-au ținut la noi, generații ajunse să iasă cu pieptul și mâinile goale în fața plutoanelor de execuție morală, oricând, oriunde s-au instituit, oricare le vor fi fost metodele de anihilare a comportamentelor neconforme cu tiparul comunistului model. Să nu uite nimeni că doar plaja de vârstă 18-25 au stârnit cu adevărat dizolvarea nebuniei cozilor la alimente, chiloți și ciorapi și chiar vată hidrofilă, porționate cu o rațiune de foto-model actual.
Ce m-a mânat atunci să am reacții de empatie cu întreaga suflare? Câteva întâmplări nefericite de pe urma cărora am ieșit mai puțin demn. Decizia de implicare, atât cât a fost, s-a datorat tratamentelor inumane din armată, serviciu și alte forme de legături cu societatea, și când mă refer la inuman mă gândesc la numeroasele grade de subordonare de tip orbesc, de încercare de anihilare a unei relații de egalitate, echitate ce mi s-a părut singura opțiune ce-mi putea intra în accepțiune. De ici un trezit în miez de noapte fără rost, de colo o rupere de șale, bărbătească la origine, dar pusă în cârca unui tânăr cu posibilități fizice nu conforme cu cerințele, o desconsiderare pe criterii de statut social….
Sunt printre cei ce știu că nu revoluțiile schimbă obiceiurile nărăvite ale aparatelor statale, devenite peste noapte, în urma unei democrații false, proprietate privată pe perioadă, cei drept, determinată, ci decizii dincolo de votul universal și secret. Nimeni nu spune că a fi condus de un partid este o chestie sub demnitatea și litera democrației, că guvernarea poporului devine imposibilă din secunda doi a înregistrării unei formațiuni politice. Că se prezumă niște acțiuni, că ele par să coincidă cu doleanțele tale, sunt doar iluzii ca însuși nonsensul definirii, pentru că a guverna înseamnă și a conduce, și a administra, dar și a dirigui un stat, un popor, ceea ce din punctul de vedere al unei ultra minorități, pusă să îndeplinească această ,,ingrată” funcție, devine sclavie curată, transferul de acțiune fiind semnarea condamnării la lipsă proprie de determinare.
Prin urmare, colectiv sau individ, popor sau cetățean, sclav sau om? Constituții, legi, vorbe puse să facă ordine în nedumeririle de moment ale noastre, prea multe, prea înșelătoare. Automat greșit pricepute și de aceea nu mă miră că tot ce se petrece în jur are această structură indecisă, dar și duală. Într-o singură zi mi-a fost dat să admir splendidul și minunatul românism, ziua pe pârtiile Poienii Brașovului, cu gândul eliberat în tăriile ozonate, seara mărșăluind îngrijorați că noaptea le poate fi furat visul cel mai frumos: că dimineață se vor trezi să plece la muncă….
Ciudat tablou și lipsit de consecvență. Străbunicii lor adormeau cu gândul că vor fi liberi odată….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share