Pe urmele… Facebook-ului – Educație informațională


Chiar de atinge fondul problemelor din articolele anterioare, decizia pentru acest titlu pune pe masa propunerilor un subiect fără corespondent la nivelul gimnazial și liceal.
Lecții, de aceeași natură cu cele ce țin de cuplu și sexualitate, privite ori cu indiferență, ori cu jenă. La ce fac referire? Pedagogia românească este depășită de multitudinea căilor prin care poți determina un individ să capete o structură cerebrală sănătoasă, dar și de numărul de cunoștințe noi ivite în toate domeniile, semănând în elev vechi boabe, aproape puerile și de multe ori inutile. Analogia mea directă a avut model cititorul de ziar, diferit de la un nivel intelectual la altul.
Presupunem că suntem la un curs gimnazial obișnuit de română și s-a predat Eminescu. Nu știu ce alocare în număr de ore are poetul-punct de referință, sper că nu una. Profesorul cere elevilor, știți, să citească volumul nu știu care și nu știu cum, creație a autorului nepereche. Incompletă și insuficientă cerință. Să faci ce? Să înțelegi ce? Cu ce scop? Presupun, pentru determinarea locului în patrimoniul cultural. Din simpla citire a poeziei nu totdeauna ni se relevă un geniu, sunt unele versuri de o banalitate și o simplitate…. Multe însă te pun în ipostaza uimitului și fără îndrumare suplimentară este imposibilă o evaluare corectă și o fixare mintală precisă. În ,,Paràlele” mă aventurasem să concluzionez că Eminescu este o enciclopedie, scrierile lui putând fi oricând material de studiu pentru oricare dintre materiile școlare actuale și nu m-am înșelat. Ce n-aș da să fi fost canalizat în timpul școlii generale către căile facile, nu bâjbâite și aproape disperate, aidoma actualelor mele degringolade de a cuprinde toate informațiile pentru a redetermina o structurare clară a acestora, să mi se fi spus că Scrisoarea I trebuie citită cu Avatarii regelui Tla, Geniu pustiu și filozofia lui Schopenhauer, Scrisoarea II cu pamfleturile vremii, nițică istorie egipteană, Iliada…, iar cea de-a treia cu perioada domniei lui Mircea cel Bătrân, cu toată ziaristica lui Eminescu despre politica românească deșănțată….
Azi m-aș fi ocupat de altele, aș fi deținut instrumentele necesare să pot spune da și nu cu fermitate, nu să tac, să n-am ripostă sau ea să aibă parte de un zid gros de ignoranță, de interlocutori ce nu pot trece mai departe de propriile biografii. De ce încă Eminescu? Poate pentru că este la mijloc o națiune, una tratabilă cu grai deslușit, cu înfierări, cu mai puține laude și cu foarte multă muncă, cu un comportament așezat, cu tradiții solide, fără prefaceri în trend, cu năzuințe pașnice, umane spre ce va să mai fie român.
Cineva a deshumat ,,cadavrul” unui articol, și l-a postat, bineînțeles, pe Facebook, despre o trecută emisiune ce chestiona actualitatea lui Eminescu, evidențiind în mare parte arhicunoscuta vulgaritate și scabrozitate verbală a unuia dintre invitați, Patapievici, neștiința și afilierea politică a conducerii Tvr pentru sinecuri filiale. Când numelui de poet i se alătură ,,batjocorit”, curiozitatea se stârnește imediat, doar că ei nu i-au fost satisfăcute așteptările, Grid Modorcea, autorul, nereușind pe sine să se ridice la nivelul impus de o astfel de imputare, atacul la inteligență se face cu sapiență și contraatacuri la balcon, nu mergi pe un limbaj de subsol, sărac, împovărat de ură și crispare.
Aceeași ignoranță, pe cale de-a mai fi cârpită pe ici, colo, n-a putut să-mi dezvăluie nimic în privința unui tânăr muzician deplasat pe longitudini și latitudini spre a se desăvârși, vinovată fiind această știință inexistentă a structurării informațiilor: violonist. Am marșat ispitit de antet: ,,Povestea timişoreanului Sascha Bota, membru al unei orchestre celebre din Australia: „M-aş bucura să văd că autoritățile susţin tinerii muzicieni locali”. Legat de celebritatea autohtonă sunt cu totul în ,,ceață”, ca să folosesc un cuvânt al altui invitat dintre cei ai lui Ștefănescu, realizatorul chitit să elucideze la televiziunea națională viabilitatea lui Eminescu, cea din urmă, deoarece marea orchestra australiană la care se face referire are notorietate mondială și despre ea cred că am amintit în materialul ,,Ora de muzică”, partea a doua cu autoritățile însă…. Ar trebui să dea de gândit societății românești.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share