Pe urmele… Facebook-ului – Educație artistică


Acilea cam sunteți pe teritoriul meu, cu toate că nu mă dau în lături nici de la o treabă administrativ-managerială. Doar că n-am avut ocazia….
Întâi să fixăm granițele celui mai greoi domeniu de preocupare umană, arta: abilitatea, timpul și spațiul. Abilitatea s-ar putea defini prin disponibilitatea mintală și fizică pentru o serie de acțiuni, confundată deseori cu talentul, caracteristică foarte puțin luată în seamă și cu seriozitate, lipsă din studiile amănunțite, deloc disecată până acolo unde insul poate fi îndrumat exact spre vocația potrivită. Talent, har, abilitate și vocație au nevoie de retușuri, explorări până în gradul cel mai înalt de dificultate, ceea ce necesită timp, minute, ore, luni și ani pentru înțelegere și epuizare de variante. Lor nu le sunt alocate perioade fixe, orare, deslușirea și siguranța unei interpretări apropiate de perfecțiune diferă de la individ la individ. Dacă noapte și zi sunt variabile neconstante în prepararea ingredientelor artistice, spațiul în care se asamblează acest agregat, artistul, are necesități primordiale: să servească oricând nevoilor lui.
Toată lumea matură știe prea bine aceste coordonale procesuale, devenite deseori atât de banale că sunt uitate cu desăvârșire. Se omite cu bună știință testarea potențialului pretendentului la aplauze, se limitează timpii de implementare a cunoștințelor și spațiul alocat. Să repet o incontestabilă dovadă că lucrurile se pot petrece după rețeta de succes în urma căreia azi mă pot intitula muzician: Casa Armatei, instituție semi militarizată; criterii de selecție – o dorință ardentă de cântec; personal calificat – o fostă balerină; cinema – proiecție o dată pe săptămână, Duminica la matineu și în zile festive; vârsta apiranților – 13-25 de ani; lecții – ascultare în particular sau în grup a unui material sonor și reproducerea lui după posibilități: după ureche, pentru cei a căror pregătire începuse așa, probând copia armonic și melodic prin tatonare, și după note, pentru cunoscători; cei ce nu reușeau să țină pasul, și au fost cu duiumul, se autoexcludeau; fiecare grup de instrumentiști-auto-elevi avea o cămăruță proprie cu cele necesare la îndemână; orar la discreție, inclusiv noaptea; scena în funcție de activitățile militare, dar la fel, putea fi pusă la dispoziție fiecărui grup în fiecare minut înainte sau după.
Depășind ograda învățăcelului să trecem în curtea celor ce și-au asumat rolul de cadru pentru acest conglomerat de activități. Dezideratele culturale se fixează de foarte mulți ani în funcție de fiecare lider ce conduce o activitate de acest gen, continuând o tradiție, retușând-o, adaptând-o la noile mijloace și tehnici ce pot aduce o contribuție semnificativă la salturi calitative mai mici ori mai mari. Unii schimbă cu totul sistemul. Și eu sunt pentru reformă totală, luat totul de la început și bine. Sunt pentru cultura de masă, dar una filtrată de-a binelea, sunt pentru teatru și cinema, sunt gata să mă fac pistă de gheață dacă asta este metoda prin care mai târziu se vor naște adevărații artiști, dar sunt contra sportivilor agramați, spun da poeziei și prozei, dar de calitate, sunt pentru muzica toată, dar făcută ca la carte și nu după zbârul vrăbiilor, sunt pentru dans, oricare i-ar fi mișcările. În fine, sunt pro cultură. Cea creatoare de valori.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share