Spații culturale nr. 22 – Râmnic, mon amour!


Ca orice oraş mic, dar care ţine să-şi demonstreze propensiunea europeană în ciuda substratului limitat-balcanic, Râmnicul a trecut cât a putut el de democratic printr-o campanie electorală recent încheiată. Acuzaţii, calomnii, gesturi dezmăţate, alianţe între grupuri fundamental opuse, afişe, promisiuni, bătăi, pungi de doi bani cu daruri electorale, megafoane, claxoane, tromboane, postere lipite pe maşini, stâlpi, garduri sau pereţi, hituri adaptate (pe primul loc – „C-aşa-i românul”), suplimente cultural/politice, scrisori deschise aruncate generos în toate cutiile poştale, steaguri, steguleţe, lătrături, înjurături, diversiuni, dezinformări, ce mai, distracţie la maxim pentru amatorii de circ gratuit.
Nu tot râmniceanul ştie să fie echidistant; uneori cetăţeanului nostru îi este străină detaşarea călduţă şi nu poate întotdeauna să-şi păstreze ceea ce strămoşii noştri numeau, destul de plastic, „locul de bună-ziua”. Mă gândesc la politicienii care s-au luptat pentru un loc în fruntea oraşului şi care, pentru a câştiga, n-au ezitat să scormonească în trecutul şi prezentul contracandidatului, făcând publice toate erorile adunate de acesta începând cu primii ani de şcoală şi terminând cu ultimii ani de afaceri: cum vor proceda după instalarea la putere, unii în frunte iar alţii în staff, cum îşi vor mai da mâna, în calitate de consilieri, şi cum se vor apuca de treabă împreună, după ce şi-au aruncat atâtea zoaie în cap, după ce şi-au dezvăluit atâtea slăbiciuni?
Cine-a spus, primul, că politica e curvă, n-a greşit deloc; ar trebui adăugat că este, pe deasupra, şi o mare spălătoreasă de rufe murdare în public, şi o mare cerşetoare, şi o trambulină pentru nulităţi, şi o deschizătoare de uşi pentru veleitarul ieşit din forfota mahalalei. Dacă omul de rând a stat, a râs, a suspinat ori s-a mâniat, pseudointelectualul şi-a deschis larg nările, adulmecând oportunităţi. Categorie cu largi şi frumoase perspective, nou şcoliţii la „Spiru Haret” n-au ezitat să se prostitueze încă o dată, muşcând mâna care i-a hrănit, pentru a se încolăci la piciorul iubitorilor de grade şi epoleţi. Foiţe electorale tipărite pe hârtie igienică i-au imortalizat pe aceşti vânători de bani publici stând bot în bot cu noii politruci la tot felul de manifestări culturale „cu friptura în dinţi” şi şpriţul aproape. Poeţi mediocri, prozatori certaţi cu limba română, scribălăi scăpaţi de teama că vor fi sancţionaţi pentru trecutul comunist s-au înregimentat vitejeşte în lupta pentru ciolan, uitând că, în general, cultura adevărată nu trebuie aservită politic.
Acum, când a câştigat alegerile cine era firesc să le câştige, pun pariu că vom asista la marea sărbătoare a schimbării la faţă: orchestra de lătrători poetici va intona cu aplomb oda bucuriei în galben şi albastru, jurând că alte culori n-a iubit în viaţa ei. Ce-i drept, e drept: roşul şi verdele sunt culori prea tari pentru sensibilităţile, interesele şi perspectivele postelectorale.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share