Cenaclul Alexandru Sihleanu – 21 Ianuarie 2017


DEPORTARE, COLECTIVIZARE, DRUM ÎN NECUNOSCUT ŞI CÂNTECUL CIOCÂRLIEI

​Sâmbătă, 14 ianuarie, şedinţa Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat cu un moment omagial, susţinut de Matincă Costea, care a recitat poezia „Hora Unirii”, de Victor Tulbure şi poezia „Trăiască România”, de Adrian Păunescu. Momentul omagial a continuat cu un scurt moment de divertisment, susţinut de acelaşi Matincă Costea, pe două din creaţiile Dsale: monologurile „Fotbalul este de vină” şi „Povestea unui pui”. Şi de data aceasta, culmea, a primit aplauze!
A urmat lectorul de serviciu, Viorel Dodan, cu proză. Realismul fragmentului lecturat, (fără titlu, deocamdată), reprezintă drama societăţii româneşti, în speţă, drama satului românesc, după decembrie ’89. Este coerent şi cursiv în expresie, fin observator al ambientului, creator de atmosferă, construieşte şi redă cu expresivitate ziua de muncă pe câmpurile Bărăganului şi în gospodărie, personajele bine conturate. Cu foarte mici excepţii în topica frazei, lucrarea face o impresie bună. Spor la muncă! Memorabil rămâne apusul soarelui în Câmpia Bărăganului:
​„- Cine ştie? zise tatăl, îndemnând calul cu o mişcare din căpăstru. Deasupra lor, parcă suspendat într-un punct fix, între cer şi pământ, un pitpalac îşi făcea ritualul de împerechere, căutându-şi partitura de atragere a perechii lui, ascunsă, probabil, undeva în apropiere. Soarele îşi domolise arşiţa şi se târa încet către apus. În Câmpia Bărăganului, apusul soarelui însemna un adevărat spectacol. Plecarea lui era însoţită, ca într-o procesiune, de ciripitul păsărilor ieşite după dogoarea de peste zi, care-l petreceau până când acesta, încet-încet, se contopea cu pământul la linia orizontului. Şi ca şi cum ar fi aşteptat ceva sau pe cineva, nu se dădea dus, amânându-şi cât mai mult plecarea. Cu ultimile puteri se înroşea, parcă de la acest efort, iţindu-şi capul peste vreo cumpănă de fântână şi de după vreun salcâm bătrân, doar-doar o vedea-o pe ea, Luna. Şi ea, apărea mereu în ultimul moment, anume parcă, se ştia aşteptată. Albă, sfioasă, înduplecată parcă de efortul Soarelui de a-şi amâna cât mai mult plecarea, îşi arăta faţa aproape plină, ascunsă după vălul unui norişor rătăcit sau cine ştie? anume aflat acolo… Pentru o clipă, împart amândoi nesfârşirea Universului. Pentru o clipă, este şi zi şi noapte în acelaşi timp. Fericit, soarele dispare sub pământul încreţit de muncile pământului, ştiind că şi mâine va fi la fel, iar peste toate se lasă o linişte curată, molatică…”
​Invitatul special Manea Agheană şi chitara sa, a creat o atmosferă deosebită, pentru apropiata sărbătoare a Unirii Principatelor, pe versurile poeţilor Ion Nicolescu şi Adrian Păunescu.
„Scrie pagini de adevărat roman social, drama a mii şi mii de familii din care s-au desprins „dezrădăcinaţii”, rătăciţii sorţii, o dramă ce a adus atâtea lacrimi în inimile a milioane de români. Este drama celor ce poartă în inimi speranţa în paradisul occidental, unde mulţi sunt sclavi, sclavi moderni. A conturat bine personajele, cu acea discuţie între vecini, în care recunoaştem ceva tipic românesc. Spectacolul naturii, acel mirific apus de soare în Bărăgan, când tatăl şi fiul împart nesfârşirea universului. Asemenea lui Panait Istrati ce descrie Bărăganul ca un univers mirific, viu. Trebuie să dezvolte acţiunea, cu punct culminant şi deznodământ, ca un adevărat roman. Este drama întregului popor.” (Ecaterina Chifu)
„Viorel Dodan a trecut fraudulos graniţa de la poezie şi epigramă către proză. La fiecare apariţie în cadrul Cenaclului Sihleanu, întotdeauna ne surprinde.” (Dumitru Hangu)
„Felicit pe dl Dodan pentru ambiţia de a se întrece pe sine de fiecare dată. D-lui încearcă mai multe genuri literare, începând cu poezia patriotică, epigrame, iar acum proză. Sunt o mare iubitoare de proză şi cât a durat lectura m-am transbordat în mijlocul acţiunii. Pentru acele timpuri grele care au fost după aşa zisa Revoluţie, exodul românilor care şi-au luat viaţa în mâini şi-au plecat în căutarea unor locuri de muncă în occident, mai bine zis a euroilor. Mie îmi place această poveste. Arată foarte multă suferinţă, chibzuinţă şi amar. Posibilităţi de a face o carte bună există. Succes! Şi o poezie ocazionată de Unirea Principatelor române: (Vatră, cer şi glie, dulce Românie) V-am fost lan de grâu,/ Am fost izvor,/ Am fost pădure,/ V-am fost tuturora/ Pajişte cu mure.// Mână de soldat/ Când s-a aplecat./ Hrană pentru suflet/ Viaţă, eu i-am dat/ Sânge pentru ţară,/ Braţ pentru vioară,/ Haină pentru vreme,/ Buciume să-l cheme…// Am fost pentru voi/ Speranţă-n nevoi./ V-am fost adăpost,/ Literă şi rost/ Şi v-am adunat/ La sânu-mi pe toţi/ Bunii şi străbunii/ Fiii şi nepoţii./ Şi v-am fost hotar,/ Vatră şi altar.// V-am fost şi vă sunt/ Cât e acest pământ,/ Casă, cer şi glie./ Dulce Românie!” (Valeria Popa)
„Îl felicit pe dl Viorel Dodan. Îmi place mult cum scrie. Foloseşte un limbaj cursiv, limpede, presărat cu expresii populare deosebite. Descrie cu lux de amănunte personajele acţiunii, colţul din natură, foloseşte imaginile vizuale în descrierea Bărăganului de parcă acţiunea se desfăşoară în faţa noastră. Subiectul este bine ales, este actual. Mi-a plăcut apusul soarelui, apariţia copiilor, înviorează acţiunea şi este un bun cunoscător al vieţii de la ţară.” (Ana Sterescu)
„Primul moment oferit de Matincă Costea este un moment de mare sensibilitate, deoarece se leagă de Unirea Principatelor Române. Referitor la lectorul de serviciu, în această proză regăsesc stilul său, pe care nu l-a părăsit niciodată, pamfletul. În general prezintă situaţia socială, actuală, cu care ne confruntăm. Sunt curios ce va ieşi, nuvelă sau roman. Referitor la Ziua Unirii, am căteva versuri: (Plâng Carpaţii) Plâng iar Carpaţii şi soarta-i haină,/ Unde sunt fraţii şi cine-i de vină/ Că România e astăzi ruină?/ Cine a adus-o în sapă de lemn?/ În zadar la unire îndemn,/ Iar pleacă pentru o bucată de pâine,/ Să trăiască şi ziua de mâine./ Unirea-i în suflet de-a pururi, fraţi/ Şi pentru cei la muncă plecaţi.” (Nicolae Constantinescu)
„Îi mulţumesc dlui Matincă pentru preambulul Unirii. Dl Viorel Dodan ne oferă un univers în care se contopesc fragmente de viaţă şi trăsături. Ne prezintă nelinişti, întrebări, personaje în lumini şi culori diferite. Felicitări!” (Costică Drîstaru)
„Şedinţa Cenaclului Sihleanu de astăzi a fost deschisă de către Matincă Costea care ne-a prezentat versuri dedicate Unirii de la 1859. Pentru o atmosferă pe care o dorim de fiecare dată, d-lui ne-a prezentat şi două cuplete umoristice, pentru care îi mulţumim. În continuare lectorul de serviciu de astăzi ne-a prezentat un fragment de proză, pe care aşa cum a afirmat autorul, nu-l putem defini a fi nuvelă sau roman. Din acest fragment am desprins intriga naraţiunii care urmează a fi dezvoltată, dacă autorul se va decide pentru nuvelă sau roman. Dacă se hotărăşte a fi nuvelă, trebuie să păstreze un singur fir epic, în care momentele subiectului să apară. Se poate desprinde clar că opera finală o putem încadra în curentul realism, deoarece ne prezintă fapte reale, văzute, trăite. Din acest fragment, care ar putea fi expoziţiunea şi intriga, am făcut cunoştinţă cu personajele lucrării în lucru, pe care autorul le-a ales din viaţa satului de câmpie. În acest fragment ne prezintă, cu minuţiozitate, desfăşurarea vieţii unei familii de ţărani, autentice, pe parcursul unei perioade de timp (o vară). Ne descrie artistic drama prin care trece această familie de tineri ţărani şi frământările lor sufleteşti, care îi îndeamnă să părăsească ţara pentru a rezolva problema din familie. Din fragment se desprinde talentul autorului prin descrierea unor locuri deosebite din satul în care plasează acţiunea, în diferite momente ale zilei. Felicitări!” (Aneta Pioară)
„Mulţumim pentru deschiderea atmosferei dlor Matincă Costea şi Manea Agheană. Despre autorul de astăzi: vreau să-l felicit pentru pentru claritatea stilului în zugrăvirea unui tablou realist şi contemporan foarte actual, din păcate. N-am prea reţinut multe figuri de stil. Îi doresc succes pe mai departe!” (Georgeta Iuga)
„Mulţumim dlui Matincă Costea pentru buna dispoziţie pe care ne-o dăruieşte de fiecare dată. O atmosferă familiară o întronează şi chitaristul nostru Manea Agheană. Cu privire la lectorul de serviciu, are talent, tocmai prin simplitatea de care dă dovadă. Dl Dodan descrie satul românesc autentic, personajele par reale, tablourile prezentate se succed formând un tot unitar. Din scrierea d-lui se desprind adevărurile crude al zilelor noastre, sărăcia, lipsa banilor, boala copilului, muncile grele ale câmpului. Simbolul speranţei dat de dorinţa omului de a pleca, amărăciunile nopţilor albe, nesomnul nopţilor albe, dar şi dragostea soţiei, sprijinul părinţilor, toate acestea fac din acest scriitor, un prozator valoros. Îi urez succes şi aşteptănm cartea.” (Mioara Zaharia)
„Maestrul Matincă este jucătorul cu tricoul nr. 10 din cadrul Cenaclului „Alex. Sihleanu,” ce punctează sâmbătă de sâmbătă, spre satisfacţia celor prezenţi, pe care îi încălzeşte cu umorul vulcanic ce îl aduce în Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. Mă declar, în raport cu maestrul, foarte bucuros să-l mai văd şi data viitoare pe gazonul Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Dl lector Dodan bate la porţile romanului. Consider un debut promiţător. Ca cititor am fost impresionat de personajul Bărăganul. M-a emoţionat mult iubirea Soarelui la asfinţit: Personajul Soarele este de mare puritate, chiar dacă este la asfinţit prin culoarea roşie în obraji, ce apare la vederea Lunei. Este, pentru cititor, un scriitor care captivează.” (Adrian Câmpeanu, preş. UCRS)
„Felicitări dlor Matincă şi Agheană pentru atmosferă! Pe lector îl felicit pentru curaj şi aştept cartea.” (Mihai Doina)
La propunerea dlui Dumitru Hangu, cei prezenţi au păstrat un moment de reculegere in memoriam celui care a fost Ion Besoiu, alias Anton Lupan, căpitanul goeletei „Speranţa”, înhumat 21 ian. 2017, între orele 13:00 – 14:00. Dumnezeu să-l odihnească!
Invitatul special Manea Agheană şi chitara sa, a incheiat şedinţa cu melodii care au creat o atmosferă plăcută, printre care şi „Hora Unirii” la care au participat majoritatea celor prezenţi.
Sâmbătă, 28 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al şedinţei Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Matincă Costea. Vă aşteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share